Proiect casa AW080
Proiect casa AW079
Proiect casa AW078
 Proiect casa AW077
Proiect casa AW076
 Proiect casa AW075
 Proiect casa AW074
 Proiect casa AW073
 Proiect casa AW072
 Proiect casa AW071
pagina | 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 |
| UTILE | ACTE NECESARE PROIECT | 
 

TITLUL I
Bunurile si drepturile reale în general

CAPITOLUL I
Despre bunuri în general

Sectiunea 1
Despre distinctia bunurilor

Art. 535. – Sunt bunuri lucrurile, corporale sau necorporale, care constituie obiectul unui drept patrimonial.

Bunurile mobile si
imobile
Art. 536. – Bunurile sunt mobile sau imobile.
Bunurile imobile Art. 537. – Sunt imobile terenurile, izvoarele si cursurile de apa, plantatiile prinse în radacini, constructiile si orice alte lucrari fixate în pamânt cu caracter permanent, platformele si alte instalatii de exploatare a resurselor submarine situate pe platoul continental, precum si tot ceea ce, în mod natural sau artificial, este încorporat în acestea cu caracter permanent.

Bunurile care ramân
sau devin imobile

Art. 538. – (1) Ramân bunuri imobile materialele separate în mod provizoriu de un imobil, pentru a fi din nou întrebuintate, atât timp cât sunt pastrate în aceeasi forma, precum si partile integrante ale unui imobil care sunt temporar detasate de acesta, daca sunt destinate spre a fi reintegrate.
(2) Materialele aduse pentru a fi întrebuintate în locul celor vechi devin bunuri imobile din momentul în care au dobândit aceasta destinatie.
Bunurile mobile Art. 539. – (1) Bunurile pe care legea nu le considera imobile sunt bunuri mobile.
(2) Sunt bunuri mobile si undele electromagnetice sau asimilate
acestora, precum si energia de orice fel produsa, captata si transmisa, în conditiile legii, de orice persoana si puse în serviciul sau, indiferent de natura mobiliara sau imobiliara a sursei acestora.
Bunurile mobile prin
anticipatie
Art. 540. – (1) Bogatiile de orice natura ale solului si subsolului, fructele neculese înca, plantatiile si constructiile încorporate în sol devin mobile prin anticipatie, atunci când, prin vointa partilor, sunt privite în natura lor individuala în vederea detasarii lor.
(2) Pentru opozabilitate fata de terti, este necesara notarea în cartea funciara.
Universalitatea de fapt Art. 541. – (1) Constituie o universalitate de fapt ansamblul bunurilor care apartin aceleiasi persoane si au o destinatie comuna stabilita prin vointa acesteia sau prin lege.
(2) Bunurile care alcatuiesc universalitatea de fapt pot, împreuna sau separat, sa faca obiectul unor acte sau raporturi juridice distincte.
Regulile aplicabile
drepturilor purtând
asupra bunurilor
Art. 542. – (1) Daca nu se prevede altfel, sunt supuse regulilor referitoare la bunurile imobile si drepturile reale asupra acestora.
(2) Celelalte drepturi patrimoniale sunt supuse, în limitele prevazute de lege, regulilor referitoare la bunurile mobile.

Bunurile fungibile si
bunurile nefungibile

Art. 543. – (1) Bunurile sunt fungibile sau nefungibile.
(2) Sunt fungibile bunurile determinabile dupa numar, masura sau greutate, astfel încât pot fi înlocuite unele prin altele în executarea unei obligatii.(3) Un bun consumptibil prin natura sa poate deveni neconsumptibil
daca, prin act juridic, i se schimba întrebuintarea.

Bunurile consumptibile si bunurile
neconsumptibile

Art. 544. – (1) Bunurile sunt consumptibile sauneconsumptibile. 2) Sunt consumptibile bunurile mobile a caror întrebuintare obisnuita implica înstrainarea sau consumarea substantei.
(3) Un bun consumptibil prin natura sa poate deveni neconsumptibil daca, prin act juridic, i se schimba ntrebuintarea.

Bunurile divizibile si
bunurile indivizibile

Art. 545. – (1) Bunurile sunt divizibile sau indivizibile.
(2) Bunurile care nu pot fi împartite în natura fara a li se schimba
destinatia sunt bunuri indivizibile.
(3) Prin act juridic, un bun divizibil prin natura lui poate fi considerat indivizibil.

Bunurile principale si
bunurile accesorii

Art. 546. – (1) Bunul care a fost destinat, în mod stabil si exclusiv, întrebuintarii economice a altui bun este accesoriu atât timp cât satisface aceasta utilizare.
(2) Destinatia comuna poate sa fie stabilita numai de proprietarul ambelor bunuri.
(3) Daca nu se prevede altfel, bunul accesoriu urmeaza situatia juridica a bunului principal, inclusiv în caz de înstrainare sau de grevare a bunului principal.
(4) Încetarea calitatii de bun accesoriu nu poate fi, însa, opusa unui tert care a dobândit anterior drepturi privitoare la bunul principal.
(5) Separarea temporara a unui bun accesoriu de bunul principal nu-i înlatura aceasta calitate.
(6) Drepturile unui tert privitoare la un bun nu pot fi încalcate prin
transformarea acestuia în bun accesoriu.
 

 

Sectiunea a 2-a
Produsele bunurilor

Produsele bunurilor

Art. 547. – Produsele bunurilor sunt fructele si productele.
Fructele Art. 548. – (1) Fructele reprezinta acele produse care deriva din folosirea unui bun, fara a diminua substanta acestuia. Fructele sunt: naturale, industriale si civile. Fructele civile se numesc si venituri.
(2) Fructele naturale sunt produsele directe si periodice ale unui bun, obtinute fara interventia omului, cum ar fi acelea pe care pamântul le produce de la sine, productia si sporul animalelor.
(3) Fructele industriale sunt produsele directe si periodice ale unui bun, obtinute ca rezultat al interventiei omului, cum ar fi recoltele de orice fel.
(4) Fructele civile sunt veniturile rezultate din folosirea bunului de catre o alta persoana în virtutea unui act juridic, precum chiriile, arenzile, dobânzile, venitul rentelor si dividendele.

Productele

Art. 549. Productele sunt produsele obtinute dintr-un bun cu consumarea sau diminuarea substantei acestuia, precum copacii unei paduri, piatra dintr-o cariera si altele asemenea.
Dobândirea fructelor si a productelor Art. 550. – (1) Fructele si productele se cuvin proprietarului, daca prin lege nu se dispune altfel.
(2) Dreptul de proprietate asupra fructelor naturale si industriale se dobândeste la data separarii de bunul care le-a produs.
(3) Dreptul de proprietate asupra fructelor civile se dobândeste zi cu zi.
(4) Cel care, fara acordul proprietarului, avanseaza cheltuielile necesare pentru producerea si perceperea fructelor sau roductelor poate cere restituirea cheltuielilor.
(5) În acest caz, produsele sau contravaloarea acestora pot fi retinute pâna la restituirea cheltuielilor. Cu toate acestea, proprietarul poate cere obligarea posesorului la predarea produselor ori a contravalorii acestora daca furnizeaza o garantie îndestulatoare.

 

 

CAPITOLUL II
Drepturile reale în general

Drepturile reale Art. 551. – Sunt drepturi reale:
1. dreptul de proprietate ;
2. dreptul de superficie;
3. dreptul de uzufruct;
4. dreptul de uz;
5. dreptul de abitatie;
6. dreptul de servitute;
7. dreptul de administrare;
8. dreptul de concesiune;
9. dreptul de folosinta;
10. drepturile reale de garantie;
11. alte drepturi carora legea le recunoaste acest caracter.

Formele de proprietate

Art. 552. – Proprietatea este publica sau privata.

Proprietatea privata

Art. 553. – (1) Sunt obiect al proprietatii private toate bunurile de uz sau de interes privat apartinând persoanelor fizice, persoanelor juridice de drept privat sau de drept public, inclusiv bunurile care alcatuiesc domeniul privat al statului si al unitatilor administrativ-teritoriale.
(2) Mostenirile vacante se constata prin certificat de vacanta succesorala si intra în domeniul privat al comunei, orasului sau municipiului, dupa caz, fara înscriere în cartea funciara. Imobilele cu privire la care s-a renuntat la dreptul de proprietate conform art. 562 alin. (2) se dobândesc, fara înscriere în cartea funciara, de comuna, oras sau municipiu, dupa caz si intra în domeniul privat al acestora prin hotarârea consiliului local.
(3) Mostenirile vacante si imobilele mentionate la alin. (2), aflate în strainatate, se cuvin statului român.
(4) Bunurile obiect al proprietatii private, indiferent de titular, sunt si ramân în circuitul civil, daca prin lege nu se dispune altfel. Ele pot fi înstrainate, pot face obiectul unei urmariri silite si pot fi dobândite prin orice
mod prevazut de lege.

Proprietatea publica

Art. 554. – (1) Bunurile statului si ale unitatilor administrativ-teritoriale care,prin natura lor sau prin declaratia legii, sunt de uz sau de interes public
formeaza obiectul proprietatii publice, însa numai daca au fost legal dobândite
de catre acestea.
(2) Daca prin lege nu se prevede altfel, dispozitiile aplicabile dreptului
de proprietate privata se aplica si dreptului de proprietate publica, însa numai
în masura în care sunt compatibile cu acesta din urma.
 

TITLUL II
Proprietatea privata

CAPITOLUL I
Dispozitii generale

Sectiunea 1
Continutul, întinderea si stingerea dreptului de proprietate privata

Continutul dreptului
de proprietate privata

Art. 555. – (1) Proprietatea privata este dreptul titularului de a poseda, folosi si dispune de un bun în mod exclusiv, absolut si perpetuu, în limitele stabilite de lege.
(2) În conditiile legii, dreptul de proprietate privata este susceptibil de modalitati si dezmembraminte, dupa caz.

Limitele exercitarii
dreptului de
proprietate privata

Art. 556. – (1) Dreptul de proprietate poate fi exercitat în limitele materiale ale obiectului sau. Acestea sunt limitele corporale ale bunului care formeaza obiectul dreptului de proprietate, cu îngradirile stabilite prin lege.
(2) Prin lege poate fi limitata exercitarea atributelor dreptului de
proprietate.
(3) Aceasta limitare se poate face si prin conventie, cu exceptiile
prevazute de lege.

Dobândirea dreptului
de proprietate

Art. 557. – (1) Dreptul de proprietate se poate dobândi, în conditiile legii, prin conventie, testament, mostenire legala, accesiune, uzucapiune, ca efect al posesiei de buna-credinta în cazul bunurilor mobile si al fructelor, prin ocupatiune, traditiune, precum si prin hotarâre judecatoreasca, atunci când ea
este translativa de proprietate prin ea însasi.
(2) În cazurile prevazute de lege, proprietatea se poate dobândi prin efectul unui act administrativ.
(3) Prin lege se pot reglementa si alte moduri de dobândire a dreptului de proprietate.(4) Cu exceptia cazurilor anume prevazute de lege, în cazul bunurilor imobile dreptul de proprietate se dobândeste prin înscriere în cartea funciara,
cu respectarea dispozitiilor prevazute la art. 888.

Riscul pieirii bunului

Art. 558. – Proprietarul suporta riscul pieirii bunului, daca acesta n-a fost asumat de o alta persoana sau daca prin lege nu se dispune altfel.

Întinderea dreptului de proprietate asupra
terenurilor

Art. 559. – (1) Proprietatea terenului se întinde si asupra subsolului si a spatiului de deasupra terenului, cu respectarea limitelor legale.
(2) Proprietarul poate face, deasupra si în subsolul terenului, toate constructiile, plantatiile si lucrarile ce gaseste de cuviinta, în afara de exceptiile stabilite de lege, si poate trage din ele toate foloasele ce acestea ar produce. El este tinut sa respecte, în conditiile si în limitele determinate de lege, drepturile tertilor asupra resurselor minerale ale subsolului, izvoarelor si
apelor subterane, lucrarilor si instalatiilor subterane si altora asemenea.
(3) Apele de suprafata si albiile acestora apartin proprietarului terenului pe care se formeaza sau curg, în conditiile prevazute de lege. Proprietarul unui teren are, de asemenea, dreptul de a apropria si de a utiliza, în conditiile legii, apa izvoarelor si a lacurilor aflate pe terenul respectiv, apa freatica, precum si
apele pluviale.

Obligatia de granituire

Art. 560. – Proprietarii terenurilor învecinate sunt obligati sa contribuie la granituire prin reconstituirea hotarului si fixarea semnelor corespunzatoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.

Dreptul de îngradire

Art. 561. – Orice proprietar poate sa-si îngradeasca proprietatea, suportând, în conditiile legii, cheltuielile ocazionate.

Stingerea dreptului de proprietate

Art. 562. – (1) Dreptul de proprietate privata se stinge prin pieirea bunului,
dar nu se stinge prin neuz. El poate fi însa dobândit de altul prin uzucapiune sau într-un alt mod, în cazurile si conditiile anume determinate de lege.
(2) Proprietarul poate abandona bunul sau mobil sau poate renunta, prin declaratie autentica, la dreptul de proprietate asupra bunului imobil, înscris în cartea funciara. Dreptul se stinge în momentul parasirii bunului mobil, iar daca bunul este imobil, prin înscrierea în cartea funciara, în conditiile legii, a
declaratiei de renuntare.
(3) Exproprierea se poate face numai pentru o cauza de utilitate publica stabilita potrivit legii, cu justa si prealabila despagubire, fixata de comun acord între proprietar si expropriator. În caz de divergenta asupra cuantumului despagubirilor, acesta se stabileste pe cale judecatoreasca.
(4) Nu pot fi supuse confiscarii decât bunurile destinate sau folosite pentru savârsirea unei infractiuni ori contraventii sau cele rezultate din acestea.
 

 

Sectiunea a 2-a
Apararea dreptului de proprietate privata

Actiunea în
revendicare

Art. 563. – (1) Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o alta persoana care îl detine fara drept. El are, de asemenea, dreptul la despagubiri, daca este cazul.
(2) Dreptul la actiunea în revendicare este imprescriptibil, cu exceptia cazurilor în care prin lege se dispune altfel.
(3) Dreptul de proprietate dobândit cu buna-credinta în conditiile legii este pe deplin recunoscut.
(4) Hotarârea judecatoreasca prin care s-a admis actiunea în revendicare introdusa împotriva posesorului este opozabila si celui care detine bunul pentru posesor, putând fi executata direct împotriva acestuia. Hotarârea judecatoreasca prin care s-a admis actiunea în revendicare împotriva celui care detine lucrul pentru posesor nu este opozabila posesorului, daca acesta nu a fost introdus în cauza.

Actiunea negatorie

Art. 564. – (1) Proprietarul poate intenta actiunea negatorie contra oricarei persoane care pretinde ca este titularul vreunui drept real, altul decât cel de proprietate, asupra bunului sau.
(2) Dreptul la actiunea negatorie este imprescriptibil.

Proba dreptului de
proprietate asupra
imobilelor înscrise în
cartea funciara

Art. 565. – În cazul imobilelor înscrise în cartea funciara, dovada dreptului de proprietate se face cu extrasul de carte funciara.

Efectele admiterii
actiunii în revendicare

Art. 566. – (1) Pârâtul va fi obligat la restituirea bunului sau la despagubiri daca bunul a pierit din culpa sa ori a fost înstrainat. În aceleasi conditii, pârâtul va fi obligat la restituirea productelor sau a contravalorii acestora. În toate cazurile, despagubirile vor fi evaluate în raport cu momentul restituirii.
(2) Posesorul de rea-credinta sau detentorul precar va fi obligat, la cerere, si la restituirea fructelor produse de bun pâna la înapoierea acestuia catre proprietar.
(3) Proprietarul poate fi obligat, la cerere, sa restituie posesorului cheltuielile necesare pe care acesta le-a facut.
(4) Cheltuielile utile se restituie, la cerere, în limita sporului de valoare, daca prin lege nu se prevede altfel.
(5) De asemenea, proprietarul va putea fi obligat, la cerere, la restituirea cheltuielilor necesare pentru producerea si culegerea fructelor sau a productelor.
(6) Pârâtul are un drept de retentie asupra produselor pâna la restituirea cheltuielilor facute pentru producerea si culegerea acestora, cu exceptia cazului în care proprietarul furnizeaza pârâtului o garantie îndestulatoare.
(7) Dreptul de retentie nu poate fi exercitat în niciun caz asupra bunului frugifer sau când intrarea în stapânirea materiala a bunului s-a facut prin violenta ori frauda sau când produsele sunt bunuri perisabile ori sunt supuse, ca urmare a trecerii unei perioade scurte de timp, unei scaderi semnificative a valorii lor.
(8) Proprietarul nu este dator sa acopere cheltuielile voluptuare.
Posesorul are dreptul de a-si însusi lucrarile efectuate cu aceste cheltuieli numai daca prin aceasta bunul nu se deterioreaza.
 

 

CAPITOLUL II
Accesiunea

Sectiunea 1
Dispozitii generale

Dobândirea dreptului
de proprietate prin
accesiune

Art. 567. – Prin accesiune, proprietarul unui bun devine proprietarul a tot ce se alipeste cu bunul ori se încorporeaza în acesta, daca legea nu prevede altfel.

Formele accesiunii

Art. 568. – Accesiunea este naturala, când unirea sau încorporarea este urmarea unui eveniment natural, ori artificiala, când rezulta din fapta proprietarului ori a unei alte persoane.
 

 

Sectiunea a 2-a
Accesiunea imobiliara naturala

Aluviunile

Art. 569. – Adaugirile de teren la malurile apelor curgatoare revin proprietarului fondului riveran, numai daca ele se formeaza treptat.

Terenul lasat de apele
curgatoare

Art. 570. – Proprietarul fondului riveran dobândeste, de asemenea, terenul lasat de apele curgatoare care s-au retras treptat de la tarmul respectiv.

Terenul lasat de apele
statatoare

Art. 571. – (1) Proprietarul terenului înconjurat de helesteie, iazuri, canale si alte asemenea ape statatoare, nu devine proprietarul terenurilor aparute prin scaderea temporara a acestor ape sub înaltimea de scurgere.
(2) Tot astfel, proprietarul acestor ape nu dobândeste niciun drept asupra terenului acoperit ca urmare a unor revarsari sporadice.

Avulsiunea

Art. 572. – Proprietarul terenului de la care o apa curgatoare a smuls brusc o portiune de mal din teren, alipind-o la terenul altui proprietar riveran, nu pierde dreptul de proprietate asupra partii desprinse daca o revendica în termen de un an de la data faptului.

Albiile râurilor,
insulele si prundisurile

Art. 573. – (1) Albiile râurilor apartin proprietarilor riverani, cu exceptia acelora care, potrivit legii, fac obiectul proprietatii publice.
(2) Insulele si prundurile care nu sunt în legatura cu terenurile având malul la nivelul mediu al apei revin proprietarului albiei. (3) Daca insula apartine proprietarilor riverani si trece peste jumatatea apei, fiecare dintre ei are dreptul de proprietate asupra partii de insula ce se întinde spre el pornind de la jumatatea apei.

Dreptul de proprietate
asupra insulelor
nou-formate

Art. 574. – În cazul în care o apa curgatoare, formându-si un brat nou, înconjoara terenul unui proprietar riveran, el ramâne proprietar asupra insulei astfel create.

Albiile parasite de
apele curgatoare

Art. 575. – Albia parasita de o apa curgatoare care si-a format un nou curs va avea regimul juridic stabilit în legea speciala.

Accesiunea naturala
asupra animalelor

Art. 576. – (1) Animalele domestice ratacite pe terenul altuia revin acestuia din urma daca proprietarul nu le revendica în termen de 30 de zile de la data declaratiei facute la primarie de catre proprietarul terenului.
(2) Porumbeii, iepurii, pestii si alte asemenea animale care trec pe fondul altui proprietar apartin acestuia cât timp ramân pe fond, cu exceptia cazului în
care trecerea a fost provocata prin frauda sau prin artificii.
(3) Roiul de albine trecut pe terenul altuia revine proprietarului acestuia numai daca proprietarul roiului nu îl urmareste sau înceteaza sa îl urmareasca
timp de doua zile.
 

 

Sectiunea a 3-a
Accesiunea imobiliara artificiala

§1. Dispozitii comune

Dobândirea lucrarii de
catre proprietarul
imobilului

Art. 577. – (1) Constructiile, plantatiile si orice alte lucrari efectuate asupra unui imobil, denumite în continuare lucrari, revin proprietarului acelui imobil
daca prin lege sau act juridic nu se prevede altfel.
(2) Dreptul de proprietate asupra lucrarii se naste în favoarea
proprietarului imobilului din momentul începerii lucrarii, pe masura realizarii ei, daca prin lege sau act juridic nu se prevede altfel.

Categoriile de lucrari

Art. 578. – (1) Lucrarile pot fi autonome sau adaugate, cu caracter durabil sau provizoriu.
(2) Lucrarile autonome sunt constructiile, plantatiile si orice alte lucrari cu caracter de sine statator realizate asupra unui imobil.
(3) Lucrarile adaugate nu au caracter de sine statator. Ele pot fi:
a) necesare, atunci când în lipsa acestora imobilul ar pieri sau s-ar deteriora;
b) utile, atunci când sporesc valoarea economica a imobilului;
c) voluptuare, atunci când sunt facute pentru simpla placere a celui care le-a realizat, fara a spori valoarea economica a imobilului.

Prezumtiile în favoarea proprietarului
imobilului

Art. 579. – (1) Orice lucrare este prezumata a fi facuta de proprietarul imobilului, cu cheltuiala sa si ca este a lui, pâna la proba contrara.
(2) Proba contrara se poate face când s-a constituit un drept de
superficie, când proprietarul imobilului nu si-a intabulat dreptul de proprietate asupra lucrarii noi sau în alte cazuri prevazute de lege.
 

 

§2. Realizarea lucrarii cu materialele altuia

Regimul juridic

Art. 580. – (1) În cazul în care a realizat lucrarea cu materialele altuia, proprietarul imobilului devine proprietarul lucrarii, neputând fi obligat la desfiintarea acesteia si nici la restituirea materialelor întrebuintate.
(2) Proprietarul materialelor are numai dreptul la contravaloarea
materialelor, precum si la repararea, în conditiile legii, a oricaror alte prejudicii cauzate.
 

 

§3. Realizarea unei lucrari autonome cu caracter durabil asupra imobilului altuia

Lucrarile autonome cu
caracter durabil
efectuate cu
buna-credinta

Art. 581. – În cazul în care autorul lucrarii autonome cu caracter durabil asupra imobilului altuia este de buna-credinta, proprietarul imobilului are dreptul :
a) sa ceara instantei sa dispuna înscrierea sa în cartea funciara ca proprietar al lucrarii, platind, la alegerea sa, autorului lucrarii, fie valoarea materialelor si a manoperei, fie sporul de valoare adus imobilului prin efectuarea lucrarii; sau b) sa ceara obligarea autorului lucrarii sa cumpere imobilul la valoarea de
circulatie pe care acesta ar fi avut-o daca lucrarea nu s-ar fi efectuat.

Lucrarile autonome cu
caracter durabil
efectuate cu
rea-credinta

Art. 582. – (1) În cazul în care autorul lucrarii autonome cu caracter durabil asupra imobilului altuia este de rea-credinta, proprietarul imobilului are dreptul:
a) sa ceara instantei sa dispuna înscrierea sa în cartea funciara ca proprietar al lucrarii, cu plata, la alegerea sa, catre autorul lucrarii, a jumatate din valoarea materialelor si a manoperei ori din sporul de valoare adus imobilului; sau
b) sa ceara obligarea autorului lucrarii la desfiintarea acesteia; sau
c) sa ceara obligarea autorului lucrarii sa cumpere imobilul la valoarea de circulatie pe care acesta ar fi avut-o daca lucrarea nu s-ar fi efectuat.
(2) Desfiintarea lucrarii se face, cu respectarea dispozitiilor legale în materie, pe cheltuiala autorului acesteia, care este tinut, totodata, sa repare orice prejudicii cauzate, inclusiv pentru lipsa de folosinta.
 

 

§4 Realizarea unei lucrari adaugate cu caracter durabil asupra imobilului altuia

Lucrarile adaugate
necesare

Art. 583. – (1) Proprietarul imobilului dobândeste dreptul de proprietate asupra lucrarii adaugate necesare din momentul efectuarii acesteia, platind autorului cheltuielile rezonabile facute de acesta, chiar daca imobilul nu mai exista.
(2) În cazul în care lucrarea a fost efectuata cu rea-credinta, din suma datorata de proprietarul imobilului se va putea deduce valoarea fructelor imobilului diminuata cu costurile necesare obtinerii acestora.

Lucrarile adaugate

utile

Art. 584. – (1) În cazul în care autorul lucrarii utile este de buna-credinta, proprietarul imobilului devine proprietarul lucrarii din momentul efectuarii acesteia, cu plata, la alegerea sa:
a) a valorii materialelor si a manoperei; sau
b) a sporului de valoare adus imobilului.
(2) În cazul în care autorul lucrarii utile este de rea-credinta, proprietarul imobilului are dreptul:
a) sa devina proprietarul lucrarii, în functie de regimul acesteia, cu sau fara înscriere în cartea funciara, dupa caz, platind, la alegerea sa, autorului lucrarii fie jumatate din valoarea materialelor si a manoperei, fie jumatate din sporul de valoare adus imobilului; sau
b) sa ceara obligarea autorului lucrarii la desfiintarea acesteia, cu repunerea imobilului în situatia anterioara si plata de daune-interese.
(3) În ambele cazuri, când valoarea lucrarii este considerabila,
proprietarul imobilului poate cere obligarea autorului sa îl cumpere la valoarea de circulatie pe care imobilul ar fi avut-o daca lucrarea nu s-ar fi efectuat.

Lucrarile adaugate
voluptuare

Art. 585. – (1) În cazul lucrarii voluptuare, proprietarul imobilului are dreptul:
a) sa devina proprietarul lucrarii, fara înscriere în cartea funciara si fara nicio obligatie catre autorul lucrarii;
b) sa ceara obligarea autorului de rea-credinta a lucrarii la desfiintarea acesteia, cu readucerea imobilului în situatia anterioara si plata de daune- interese.
(2) Autorul de buna-credinta al lucrarii poate sa o ridice înainte de restituirea imobilului catre proprietar, cu conditia de a readuce imobilul în
situatia anterioara.
 

 

§5. Întelesul unor termeni

Buna-credinta a
autorului lucrarii

Art. 586. – (1) Autorul lucrarii este de buna-credinta daca se întemeiaza fie pe cuprinsul cartii funciare în care, la data realizarii lucrarii, era înscris ca proprietar al imobilului, fie pe un mod de dobândire nesupus înscrierii în cartea funciara, daca, în ambele cazuri, nu rezulta din cartea funciara si nu a cunoscut pe nicio alta cale viciul titlului sau.
(2) Cu toate acestea, nu poate invoca buna-credinta cel care construieste în lipsa sau cu nerespectarea autorizatiilor cerute de lege.
(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) sunt aplicabile si autorului lucrarii care se întemeiaza pe un drept de superficie sau pe orice alt drept care, potrivit legii, îi permite, realizând o lucrare asupra imobilului altuia, sa devina proprietarul
acesteia.
 

 

§6. Dispozitii speciale

Lucrarile realizate
partial asupra
imobilului autorului

Art. 587. – (1) În cazul lucrarii cu caracter durabil realizate cu buna-credinta partial asupra imobilului autorului si partial pe terenul proprietarului vecin, acesta din urma poate cere înscrierea într-o noua carte funciara a unui drept de
coproprietate al vecinilor asupra imobilului rezultat, incluzând terenul aferent, în raport cu valoarea contributiei fiecaruia.
(2) Daca lucrarea a fost realizata cu rea-credinta, proprietarul terenului vecin poate opta între a cere ridicarea lucrarii de pe teren, cu obligarea autorului acesteia la plata de daune-interese, daca este cazul, si a cere înscrierea în cartea funciara a unui drept de coproprietate al vecinilor. La stabilirea cotelor-parti, se va tine seama de valoarea terenului proprietarului
vecin si de jumatate din valoarea contributiei autorului lucrarii.
(3) În caz de neîntelegere între parti, instanta de judecata va stabili valoarea contributiei fiecareia la imobilul rezultat, respectiv a cotelor-parti din dreptul de proprietate.

Lucrarile provizorii

Art. 588. – Când lucrarea are caracter provizoriu, în absenta unei întelegeri contrare, autorul ei va fi obligat sa o desfiinteze, cu respectarea dispozitiilor legale în materie, si, daca este de rea-credinta, sa plateasca despagubiri pentru prejudiciile cauzate, inclusiv pentru lipsa de folosinta.

Înscrierea dreptului de proprietate în cartea
funciara

Art. 589. – Ori de câte ori dobândirea dreptului de proprietate, exclusiva sau pe cote-parti, este conditionata, potrivit reglementarilor din aceasta sectiune, de înscrierea în cartea funciara, înscrierea se face în temeiul conventiei partilor încheiata în forma autentica sau, dupa caz, al hotarârii judecatoresti.

Dreptul autorului
lucrarii la ridicarea
materialelor

Art. 590. – (1) Pâna la data încheierii conventiei sau a introducerii actiunii de catre cel îndreptatit la înscrierea în cartea funciara, autorul lucrarii îsi poate ridica materialele.
(2) Daca lucrarea a fost efectuata cu rea-credinta, autorul acesteia va putea fi obligat, daca este cazul, la plata de daune-interese.

Regulile privind
exercitarea dreptului
autorului lucrarii la
indemnizatie

Art. 591. – (1) Prescriptia dreptului la actiune al autorului lucrarii privind plata indemnizatiei nu curge cât timp el este lasat de proprietar sa detina imobilul.
(2) Autorul lucrarii de buna-credinta are, în conditiile art.2.382, un drept de ipoteca legala asupra imobilului pâna la plata indemnizatiei.

Regulile privind
obligarea autorului
lucrarii la cumpararea
imobilului

Art. 592. – (1) Ori de câte ori proprietarul opteaza pentru obligarea autorului lucrarii la cumpararea imobilului, în absenta întelegerii partilor, proprietarul poate cere instantei judecatoresti stabilirea pretului si pronuntarea unei hotarâri care sa tina loc de contract de vânzare-cumparare.
(2) Proprietarul initial al imobilului are un drept de ipoteca legala asupra acestuia pentru plata pretului de catre autorul lucrarii.

Pasivitatea
proprietarului pe
durata realizarii
lucrarii

Art. 593. – Autorul de rea-credinta al lucrarii nu poate sa opuna proprietarului terenului pasivitatea pe care ar fi vadit-o pe durata realizarii lucrarii.

Autorul lucrarii care
foloseste materialelealtuia

Art. 594. – Daca nu sunt îndeplinite conditiile legale pentru dobândirea bunurilor mobile prin posesia de buna-credinta, cel care realizeaza o lucrare asupra imobilului altuia folosind materialele unui tert este obligat la plata contravalorii materialelor, precum si la repararea, în conditiile legii, a oricaror alte prejudicii cauzate.

Stabilirea
indemnizatiei sau a
despagubirii

Art. 595. – Ori de câte ori, în aplicarea unei dispozitii din prezenta sectiune, instanta este învestita sa stabileasca întinderea indemnizatiei sau a despagubirii, ea va tine seama de valoarea de circulatie a bunului calculata la data hotarârii judecatoresti.

Cazurile speciale de
accesiune

Art. 596. – (1) Titularul dreptului de superficie ori al altui drept real asupra imobilului altuia care îi permite sa dobândeasca proprietatea asupra lucrarii realizate asupra acelui imobil va avea, în caz de accesiune, în mod corespunzator, drepturile si obligatiile reglementate pentru proprietarul imobilului, daca nu s-a prevazut altfel în momentul constituirii dreptului real.
(2) Dispozitiile art. 582 si art. 587 alin. (2) se aplica, în mod
corespunzator, si lucrarilor autonome cu caracter durabil efectuate de titularul unui drept real asupra imobilului altuia care nu îi permite sa dobândeasca proprietatea asupra lucrarii realizate asupra acelui imobil.
(3) Pentru lucrarile adaugate efectuate de titularul unui drept real asupra imobilului altuia care nu îi permite sa dobândeasca proprietatea lucrarii realizate asupra acelui imobil se aplica, în mod corespunzator, dispozitiile art. 716, în lipsa unei prevederi contrare.

Lucrarile efectuate de
un detentor precar

Art. 597. – (1) Lucrarile facute de un detentor precar sunt supuse, în mod corespunzator, regulilor aplicabile posesorului de rea-credinta.
(2) Detentorul precar nu poate fi însa obligat sa cumpere mobilul
 

 

Sectiunea a 4-a
Accesiunea mobiliara

Accesiunea mobiliara

Art. 598. – (1) Bunul mobil produs cu materialele altuia apartine celui care l-a confectionat sau, dupa caz, proprietarului materialelor, în functie de raportul dintre manopera si valoarea materialelor, determinat la data confectionarii bunului.
(2) Proprietarul bunului datoreaza despagubiri egale cu valoarea manoperei sau, dupa caz, cu valoarea materialelor.

Raportul dintre
valoarea manoperei si
valoarea materialelor

Art. 599. – În toate cazurile în care valoarea materialelor este egala cu manopera sau exista o diferenta nesemnificativa, proprietatea asupra bunului este comuna si se exercita în conditiile Sectiunii a 2-a a Capitolului V din prezentul titlu.

Unirea a doua bunurimobile

Art. 600. – În cazul în care se unesc doua bunuri mobile având proprietari diferiti, fiecare poate pretinde separarea bunurilor daca prin aceasta celalalt proprietar nu ar suferi un prejudiciu mai mare de o zecime din valoarea bunului sau.

Regulile aplicabile în
cazul imposibilitatii de separare a bunurilor unite

Art. 601. – Daca nu se poate obtine separarea bunurilor mobile unite sunt aplicabile, în mod corespunzator, dispozitiile art. 598 si 599.
 

 

CAPITOLUL III
Limitele juridice ale dreptului de proprietate privata

Sectiunea 1
Limite legale

§1. Dispozitii comune

Interesul public si
interesul privat

Art. 602. – (1) Legea poate limita exercitarea dreptului de proprietate fie în interes public, fie în interes privat.
(2) Limitele legale în interes privat pot fi modificate ori desfiintate temporar prin acordul partilor. Pentru opozabilitate fata de terti este necesara îndeplinirea formalitatilor de publicitate prevazute de lege.

Regulile privind
protectia mediului si
buna vecinatate

Art. 603. – Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati, precum si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
 

 

§2. Folosirea apelor

Regulile privind
curgerea fireasca a

apelor

Art. 604. – (1) Proprietarul fondului inferior nu poate împiedica în niciun fel curgerea fireasca a apelor provenite de pe fondul superior.
(2) Daca aceasta curgere cauzeaza prejudicii fondului inferior,
proprietarul acestuia poate cere autorizarea justitiei spre a face pe fondul sau lucrarile necesare schimbarii directiei apelor, suportând toate cheltuielile ocazionate.
(3) La rândul sau, proprietarul fondului superior este obligat sa nu efectueze nicio lucrare de natura sa agraveze situatia fondului inferior.

Regulile privind
curgerea provocata a

apelor

Art. 605. – (1) Proprietarul fondului inferior nu poate împiedica nici curgerea provocata de proprietarul fondului superior sau de alte persoane, asa cum este cazul apelor care tâsnesc pe acest din urma fond datorita unor lucrari subterane întreprinse de proprietarul acestuia, al apelor provenite din secarea terenurilor mlastinoase, al apelor folosite într-un scop casnic, agricol sau industrial, însa numai daca aceasta curgere preceda varsarea într-un curs de apa sau într-un sant.
(2) În acest caz, proprietarul fondului superior este obligat sa aleaga calea si mijloacele de scurgere de natura sa aduca prejudicii minime fondului inferior, ramânând dator la plata unei despagubiri juste si prealabile catre proprietarul acestui din urma fond.
(3) Dispozitiile prezentului articol nu se aplica atunci când pe fondul inferior se afla o constructie, împreuna cu gradina si curtea aferenta, sau un cimitir.

Cheltuielile referitoare
la irigatii

Art. 606. – (1) Proprietarul care vrea sa foloseasca pentru irigarea terenului sau apele naturale si artificiale de care poate dispune în mod efectiv, are dreptul ca, pe cheltuiala sa exclusiva, sa faca pe terenul riveranului opus lucrarile necesare pentru captarea apei.
(2) Dispozitiile art. 605 alin. (2) si (3) se aplica în mod corespunzator.

Obligatia
proprietarului caruia îi
prisoseste apa

Art. 607. – (1) Proprietarul caruia îi prisoseste apa pentru necesitatile curente este obligat ca, în schimbul unei juste si prealabile compensatii, sa ofere acest surplus pentru proprietarul care nu si-ar putea procura apa necesara pentru fondul sau decât cu o cheltuiala excesiva.
(2) Proprietarul nu poate fi scutit de obligatia prevazuta la alin. (1) pretinzând ca ar putea acorda surplusului de apa o alta destinatie decât satisfacerea necesitatilor curente. El poate însa cere despagubiri suplimentare proprietarului aflat în nevoie, cu conditia de a dovedi existenta reala a destinatiei pretinse.

Întrebuintarea
izvoarelor

Art. 608. – (1) Proprietarul poate acorda orice întrebuintare izvorului ce ar exista pe fondul sau, sub rezerva de a nu aduce atingere drepturilor dobândite de proprietarul fondului inferior.
(2) Proprietarul fondului pe care se afla izvorul nu poate sa-i schimbe cursul daca prin aceasta schimbare ar lipsi locuitorii unei localitati de apa necesara pentru satisfacerea nevoilor curente.

Despagubirile datorate
proprietarului
fondului pe care se afla izvorul

Art. 609. – (1) Proprietarul fondului pe care se afla izvorul poate cere repararea prejudiciilor cauzate de persoana care, prin lucrarile efectuate, a secat, a micsorat ori a alterat apele sale.
(2) Daca starea de fapt o permite, proprietarul fondului poate pretinde restabilirea situatiei anterioare atunci când apa era indispensabila pentru exploatarea fondului sau.
(3) În cazul în care izvorul se întinde pe doua fonduri învecinate,
dispozitiile alin. (1) si (2) se aplica în mod corespunzator, tinând seama de întinderea izvorului pe fiecare fond.
Regulile speciale
privind folosireaapelor
Art. 610. – Dispozitiile prezentului paragraf se completeaza cu reglementarile speciale în materia regimului apelor.
 

 

§3. Picatura stresinii

Picatura stresinii

Art. 611. – Proprietarul este obligat sa îsi faca streasina casei sale astfel încât apele provenind de la ploi sa nu se scurga pe fondul proprietarului vecin.
 

 

§4. Distanta si lucrarile intermediare cerute pentru anumite constructii, lucrari si plantatii

Distanta minima în
constructii

Art. 612. – Orice constructii, lucrari sau plantatii se pot face de catre proprietarul fondului numai cu respectarea unei distante minime de 60 de cm fata de linia de hotar, daca nu se prevede altfel prin lege sau prin regulamentul de urbanism, astfel încât sa nu se aduca atingere drepturilor proprietarului vecin. Orice derogare de la distanta minima se poate face prin acordul partilor exprimat printr-un înscris autentic.

Distanta minima
pentru arbori

Art. 613. – (1) În lipsa unor dispozitii cuprinse în lege, regulamentul de urbanism sau a obiceiului locului, arborii trebuie saditi la o distanta de cel putin 2 metri de linia de hotar, cu exceptia acelora mai mici de 2 metri, a plantatiilor si a gardurilor vii.
(2) În caz de nerespectare a distantei, proprietarul vecin este îndreptatit sa ceara scoaterea ori, dupa caz, taierea, la înaltimea cuvenita, a arborilor, plantatiilor ori a gardurilor vii, pe cheltuiala proprietarului fondului pe care acestea sunt ridicate.
(3) Proprietarul fondului peste care se întind radacinile sau ramurile arborilor apartinând proprietarului vecin are dreptul de a le taia, precum si dreptul de a pastra fructele cazute în mod natural pe fondul sau.
 

 

§5. Vederea asupra proprietatii vecinului

Fereastra sau
deschiderea în zidul
comun

Art. 614. – Nu este permis sa se faca fereastra sau deschidere în zidul comun, decât cu acordul proprietarilor.

Distanta minima
pentru fereastra devedere

Art. 615. – (1) Este obligatorie pastrarea unei distante de cel putin 2 metri între fondul, îngradit sau neîngradit, apartinând proprietarului vecin, si fereastra pentru vedere, balconul ori alte asemenea lucrari ce ar fi orientate catre acest fond.
(2) Fereastra pentru vedere, balconul ori alte asemenea lucrari neparalele cu linia de hotar spre fondul învecinat sunt interzise la o distanta mai mica de un metru.
(3) Distanta se calculeaza de la punctul cel mai apropiat de linia de hotar, existent pe fata zidului în care s-a deschis vederea sau, dupa caz, pe linia exterioara a balconului, pâna la linia de hotar. Distanta, si în cazul lucrarilor neparalele, se masoara tot perpendicular, de la punctul cel mai apropiat al lucrarii de linia de hotar si pâna la aceasta linie.

Fereastra de lumina

Art. 616. – Dispozitiile art. 615 nu exclud dreptul proprietarului de a-si deschide, fara limita de distanta, ferestre de lumina daca sunt astfel construite încât sa împiedice vederea spre fondul învecinat.
 

 

§6. Dreptul de trecere

Dreptul de trecere

Art. 617. – (1) Proprietarul fondului care este lipsit de acces la calea publica are dreptul sa i sa permita trecerea pe fondul vecinului sau pentru exploatarea fondului propriu.
(2) Trecerea trebuie sa se faca în conditii de natura sa aduca o minima stânjenire exercitarii dreptului de proprietate asupra fondului ce are acces la calea publica; în cazul în care mai multe fonduri vecine au acces la calea publica, trecerea se va face pe fondul caruia i s-ar aduce cele mai putine prejudicii .
(3) Dreptul de trecere este imprescriptibil. El se stinge în momentul în care fondul dominant dobândeste un alt acces la calea publica.

Exercitarea dreptului
de trecere în situatii
speciale

Art. 618. – (1) Daca lipsa accesului provine din vânzare, schimb, partaj sau dintr-un alt act juridic, trecerea nu va putea fi ceruta decât celor care au dobândit partea de teren pe care se facea anterior trecerea.
(2) Când lipsa accesului este imputabila proprietarului care pretinde trecerea, aceasta poate fi stabilita numai cu consimtamântul proprietarului fondului care are acces la calea publica si cu plata dublului despagubirii.

Întinderea si modul de stabilire a dreptului de trecere

Art. 619. – Întinderea si modul de exercitare a dreptului de trecere sunt determinate prin întelegerea partilor, prin hotarâre judecatoreasca sau printr-o folosinta continua pe timp de 10 ani.

Prescriptia actiunii în
despagubire sirestituirea despagubirii încasate

Art. 620. – (1) Termenul de prescriptie pentru dreptul la actiunea în despagubire pe care o are proprietarul fondului aservit împotriva proprietarului. (2) În cazul în care înceteaza dreptul de trecere, proprietarul fondului aservit este dator sa restituie despagubirea încasata, cu deducerea pagubei suferite în raport cu durata efectiva a dreptului de trecere.
 

 

§7. Alte limite legale

Dreptul de trecere
pentru utilitati

Art. 621. – (1) Proprietarul este obligat sa permita trecerea prin fondul sau a retelelor edilitare ce deservesc fonduri învecinate sau din aceeasi zona de natura conductelor de apa, gaz sau altele asemenea, a canalelor si a cablurilor electrice, subterane ori aeriene, dupa caz, precum si a oricaror alte instalatii sau materiale cu acelasi scop. (2) Aceasta obligatie subzista numai pentru situatia în care trecerea prin alta parte ar fi imposibila, periculoasa sau foarte costisitoare.
(3) În toate cazurile, proprietarul are dreptul la plata unei despagubiri juste. Daca este vorba despre utilitati noi, despagubirea trebuie sa fie si prealabila.
(4) Cladirile, curtile si gradinile acestora sunt exceptate de la acest drept de trecere, daca ea are ca obiect conducte si canale, subterane, în cazul în care acestea sunt utilitati noi.

Dreptul de trecere
pentru efectuarea unor lucrari

Art. 622. – (1) De asemenea, proprietarul este obligat sa permita folosirea fondului sau pentru efectuarea unor lucrari necesare fondului învecinat, precum si accesul vecinului pe terenul sau pentru taierea crengilor si culegerea fructelor, în schimbul unei despagubiri daca este cazul.
(2) Dispozitiile art. 621 alin. (2) sunt aplicabile.

Dreptul de trecere
pentru reintrarea în
posesie

Art. 623. – (1) Proprietarul unui fond nu poate împiedica accesul altuia pentru a redobândi posesia unui bun al sau, ajuns întâmplator pe fondul respectiv, daca a fost înstiintat în prealabil.
(2) În toate cazurile, proprietarul fondului are dreptul la o justa
despagubire pentru prejudiciile ocazionate de reintrarea în posesie, precum si pentru cele pe care bunul le-a cauzat fondului.

Starea de necesitate

Art. 624. – (1) În cazul în care o persoana a folosit sau a distrus un bun al altuia pentru a se apara pe sine ori pe altul de un pericol iminent, proprietarul bunului are dreptul sa ceara o despagubire echitabila numai de la cel care a fost salvat.
(2) Nu poate pretinde nicio despagubire proprietarul care a provocat sau a favorizat aparitia pericolului.

Regulile speciale

Art. 625. – Îngradirile cuprinse în prezenta sectiune se completeaza cu dispozitiile legilor speciale privind regimul juridic al anumitor bunuri, cum ar fi terenurile si constructiile de orice fel, padurile, bunurile din patrimoniul national-cultural, bunurile sacre ale cultelor religioase, precum si altele asemenea.
 

 

Sectiunea a 2-a
Limite conventionale

Limitarea dreptului deproprietate prin actejuridice

Art. 626. – Proprietarul poate sa consimta la limitarea dreptului sau prin acte juridice daca nu încalca ordinea publica si bunele moravuri.

Clauza de
inalienabilitate.
Conditii. Domeniu de
aplicare

Art. 627. – (1) Prin conventie sau testament se poate interzice înstrainarea unui bun, însa numai pentru o durata de cel mult 49 de ani si daca exista un interes serios si legitim. Termenul începe sa curga de la data dobândirii bunului. 2) Dobânditorul poate fi autorizat de catre instanta sa dispuna de bun daca interesul care a justificat clauza de inalienabilitate a bunului a disparut sau daca un interes superior o impune.
(3) Nulitatea clauzei de inalienabilitate stipulate într-un contract atrage nulitatea întregului contract daca a fost determinanta la încheierea acestuia. În contractele cu titlu oneros, caracterul determinant se prezuma, pâna la proba contrara.
(4) Clauza de inalienabilitate este subînteleasa în conventiile din care se naste obligatia de a transmite în viitor proprietatea catre o persoana determinata sau determinabila.
(5) Transmiterea bunului pe cale de succesiune nu poate fi oprita prin stipularea inalienabilitatii.

Conditiile de
opozabilitate

Art. 628. – (1) Clauza de inalienabilitate nu poate fi invocata împotriva dobânditorilor bunului sau a creditorilor proprietarului care s-a obligat sa nu înstraineze decât daca este valabila si îndeplineste conditiile de opozabilitate. (2) Pentru opozabilitate, clauza de inalienabilitate trebuie sa fie supusa formalitatilor de publicitate prevazute de lege, daca este cazul.
(3) În cazul bunurilor mobile, sunt aplicabile, în mod corespunzator, regulile prevazute pentru dobândirea proprietatii prin posesia de buna-credinta.
(4) În cazul în care clauza de inalienabilitate a fost prevazuta într-un contract cu titlu gratuit, ea este opozabila si creditorilor anteriori ai dobânditorului.
(5) Neîndeplinirea conditiilor de opozabilitate nu îl lipseste pe
beneficiarul clauzei de inalienabilitate de dreptul de a pretinde daune-interese proprietarului care nu se conformeaza acestei obligatii

Sanctiunile pentru
nerespectarea clauzei
de inalienabilitate

Art. 629. (1) Înstrainatorul poate sa ceara rezolutiunea contractului în cazul încalcarii clauzei de inalienabilitate de catre dobânditor.
(2) Atât înstrainatorul, cât si tertul, daca inalienabilitatea s-a stipulat în favoarea acestuia, pot sa ceara anularea actului de înstrainare subsecvent încheiat cu nerespectarea clauzei.
(3) Nu pot fi supuse urmaririi bunurile pentru care s-a stipulat
inalienabilitatea, cât timp clauza produce efecte, daca prin lege nu se prevede altfel.
 

 

Sectiunea a 3-a
Limite judiciare

Depasirea
inconvenientelor
normale ale vecinatatii

Art. 630. – (1) Daca proprietarul cauzeaza, prin exercitarea dreptului sau, inconveniente mai mari decât cele normale în relatiile de vecinatate, instanta de judecata poate, din considerente de echitate, sa îl oblige la despagubiri în
folosul celui vatamat, precum si la restabilirea situatiei anterioare atunci când acest lucru este posibil.
(2) În cazul în care prejudiciul cauzat ar fi minor în raport cu necesitatea sau utilitatea desfasurarii activitatii prejudiciabile de catre proprietar, instanta va putea încuviinta desfasurarea acelei activitati. Cel prejudiciat va avea însa dreptul la despagubiri.
(3) Daca prejudiciul este iminent sau foarte probabil, instanta poate sa încuviinteze, pe cale de ordonanta presedintiala, masurile necesare pentru prevenirea pagubei.
 

 

CAPITOLUL IV
Proprietatea comuna

Sectiunea 1
Dispozitii generale

Notiunea

Art. 631. – Dispozitiile prezentului capitol se aplica ori de câte ori, în temeiul unui act juridic sau al altui mod de dobândire prevazut de lege, dreptul de proprietate privata are 2 sau mai multi titulari.

Formele proprietatii
comune

Art. 632. – (1) Formele proprietatii comune sunt urmatoarele:
a) proprietatea pe cote-parti (coproprietatea);
b) proprietatea în devalmasie (devalmasia).
(2) Coproprietatea poate fi obisnuita sau fortata.
(3) Coproprietatea fortata nu poate înceta prin partaj judiciar.

Prezumtia de
coproprietate

Art. 633. – Daca bunul este stapânit în comun, coproprietatea se prezuma, pâna la proba contrara.
 

 

Sectiunea a 2-a
Coproprietatea obisnuita

Întinderea
cotelor-parti

Art. 634. – (1) Fiecare coproprietar este titularul exclusiv al unei cote-parti din dreptul de proprietate si poate dispune în mod liber de aceasta în lipsa de stipulatie contrara.
(2) Cotele-parti sunt prezumate a fi egale, pâna la proba contrara. Daca bunul a fost dobândit prin act juridic, proba contrara nu se va putea face decât
prin înscrisuri.

Repartizarea
beneficiilor si asarcinilor între
coproprietari

Art. 635. – Coproprietarii vor împarti beneficiile si vor suporta sarcinile coproprietatii, proportional cu cota lor parte din drept .

Exercitarea în comun a dreptului de folosinta

Art. 636. – (1) Fiecare coproprietar are dreptul de a folosi bunul comun în masura în care nu schimba destinatia si nu aduce atingere drepturilor celorlalti coproprietari.
(2) Cel care, împotriva vointei celorlalti proprietari, exercita în mod exclusiv folosinta bunului comun poate fi obligat la despagubiri.

Fructele bunului
comun

Art. 637. – Fructele produse de bunul comun se cuvin tuturor coproprietarilor, proportional cu cota lor parte din drept.

Dreptul la restituirea
cheltuielilor

Art. 638. – (1) Coproprietarul care a suportat singur cheltuielile producerii sau culegerii fructelor are dreptul la restituirea acestor cheltuieli de catre coproprietari, în proportie cu cotele lor parti.
(2) Fructele naturale sau fructele industriale ale bunului comun însusite de un coproprietar fac parte din masa partajabila cât timp ele nu au fost consumate ori înstrainate sau nu au pierit si pot fi identificate distinct. În caz contrar, coproprietarul interesat are dreptul la despagubiri, cu exceptia cazului în care fructele au pierit în mod fortuit. Dreptul la actiunea în despagubiri este
supus prescriptiei, potrivit dreptului comun.
(3) Dreptul de a reclama fructele civile ale bunului comun însusite de un coproprietar este supus prescriptiei, potrivit dreptului comun.

Modul de folosire a
bunului comun

Art. 639. – Modul de folosire a bunului comun se stabileste prin acordul coproprietarilor, iar în caz de neîntelegere, prin hotarâre judecatoreasca.

Actele de conservare

Art. 640. – Fiecare coproprietar poate sa faca acte de conservare cu privire la bunul comun fara acordul celorlalti coproprietari.

Actele de administrare
si de dispozitie

Art. 641. – (1) Actele de administrare, precum încheierea sau denuntarea unor contracte de locatiune, cesiunile de venituri imobiliare si altele asemenea cu privire la bunul comun pot fi facute numai cu acordul coproprietarilor ce detin majoritatea cotelor-parti.
(2) Actele de administrare care limiteaza în mod substantial posibilitatea unui coproprietar de a folosi bunul comun în raport cu cota sa parte ori care impun acestuia o sarcina excesiva prin raportare la cota sa parte sau la cheltuielile suportate de catre ceilalti coproprietari nu vor putea fi efectuate decât cu acordul acestuia.
(3) Coproprietarul sau coproprietarii interesati pot cere instantei sa suplineasca acordul coproprietarului aflat în imposibilitate de a-si exprima vointa sau care se opune în mod abuziv la efectuarea unui act de administrare indispensabil mentinerii utilitatii sau valorii bunului.
(4) Orice acte juridice de dispozitie cu privire la bunul comun, actele de folosinta cu titlu gratuit, cesiunile de venituri imobiliare si locatiunile încheiate pe termen mai mare de 3 ani, precum si actele care urmaresc exclusiv înfrumusetarea bunului nu se pot încheia decât cu acordul tuturor coproprietarilor. Orice act juridic cu titlu gratuit va fi considerat act de dispozitie.

Sanctiunile

Art. 642. – (1) Actele juridice facute cu nerespectarea regulilor prevazute la art. 641 sunt inopozabile coproprietarului care nu a consimtit, expres ori tacit, la încheierea actului.
(2) Coproprietarului vatamat i se recunoaste dreptul ca, înainte de partaj, sa exercite actiunile posesorii împotriva tertului care ar fi intrat în posesia bunului comun în urma încheierii actului. În acest caz, restituirea posesiei bunului se va face în folosul tuturor coproprietarilor, cu daune-interese, daca este cazul, în sarcina celor care au participat la încheierea actului.

Actiunile în justitie

Art. 643. – (1) Fiecare coproprietar poate sta singur în justitie, indiferent de calitatea procesuala, în orice actiune privitoare la coproprietate, inclusiv în cazul actiunii în revendicare. (2) Hotarârile judecatoresti pronuntate înfolosul coproprietatii tuturor coproprietarilor. Hotarârile judecatoresti potrivnice unui coproprietar nu sunt opozabile celorlalti coproprietari.
(3) Când actiunea nu este introdusa de toti coproprietarii, pârâtul poate cere instantei de judecata introducerea în cauza a celorlalti coproprietari în calitate de reclamanti, în termenul si conditiile prevazute în Codul de procedura civila pentru chemarea în judecata a altor persoane.

Contractele de
administrare a
coproprietatii

Art. 644. – (1) Se poate deroga de la dispozitiile art. 635, 636, 641 si art. 642 alin. (1) printr-un contract de administrare a coproprietatii încheiat cu acordul tuturor coproprietarilor.
(2) În cazul în care oricare dintre coproprietari denunta contractul de administrare, acesta îsi înceteaza existenta, ramânând aplicabile regulile din prezenta sectiune.
(3) În cazul în care, printre bunurile aflate în coproprietate, se afla si bunuri imobile, contractele de administrare a coproprietatii si declaratiile de denuntare a acestora vor fi notate în cartea funciara, la cererea oricaruia dintre
coproprietari.

Regulile aplicabile în
cazul cotitularilor altor
drepturi reale

Art. 645. – Dispozitiile prezentei sectiuni se aplica în mod corespunzator si în cazul exercitarii împreuna, de catre doua sau mai multe persoane, a unui alt
drept real principal.
 

 

Sectiunea a 3-a
Coproprietatea fortata

§1. Dispozitii comune

Cazurile de
coproprietate fortata

Art. 646. – Se afla în coproprietate fortata:
1. bunurile prevazute la art. 649, 660, 687 si 1.141;
2.bunurile comune necesare sau utile pentru folosirea a doua imobile vecine, situate pe linia de hotar între acestea, cum ar fi potecile, fântânile, drumurile si izvoarele;
3. bunurile comune afectate utilizarii a doua sau a mai multor fonduri, cum ar fi o centrala termica sau alte instalatii care deservesc doua sau mai multe cladiri, un drum comun într-un cartier de locuinte sau alte asemenea bunuri;
4. orice alt bun comun prevazut de lege.

Regimul juridicgeneral

Art. 647. – (1) Fiecare coproprietar poate exercita folosinta bunului comun, cu conditia sa respecte destinatia acestuia si sa permita exercitarea folosintei de profita catre ceilalti coproprietari.
(2) Când bunul comun are caracter accesoriu în raport cu un bun principal, fiecare coproprietar poate sa dispuna cu privire la cota sa parte din dreptul de proprietate asupra bunului comun numai odata cu exercitarea dreptului de dispozitie asupra bunului principal.
(3) Cheltuielile pentru întretinerea si conservarea bunului comun se suporta în mod proportional cu cota-parte din drept a fiecarui coproprietar. Când bunul comun are caracter accesoriu, în absenta unei conventii contrare, cota-parte din drept a fiecarui coproprietar se stabileste în functie de întinderea bunului principal.
 

 

§2. Coproprietatea asupra partilor comune din cladirile
cu mai multe etaje sau apartamente

I. Partile comune

Notiunea Art. 648. – (1) Daca într-o cladire sau într-un ansamblu rezidential exista spatii cu destinatie de locuinta sau cu alta destinatie având proprietari diferiti, partile din cladire care, fiind destinate întrebuintarii spatiilor respective, nu pot fi folosite decât în comun sunt obiectul unui drept de coproprietate fortata. (2) Partile comune sunt bunuri accesorii în raport cu spatiile locative, care constituie bunurile principale în sensul art. 546.

Partile comune

Art. 649. – (1) Sunt considerate parti comune, în masura în care prin lege ori prin act juridic nu se prevede altfel:
a) terenul pe care se afla cladirea, compus atât din suprafata construita, cât si din cea neconstruita necesara, potrivit naturii sau destinatiei constructiei, pentru a asigura exploatarea normala a acesteia; pentru eventuala suprafata excedentara proprietarii sunt titularii unei coproprietati obisnuite;
b) fundatia, curtea interioara, structura, structura de rezistenta, peretii perimetrali si despartitori dintre proprietati si/sau spatiile comune, acoperisul, terasele, scarile si casa scarilor, holurile, pivnitele si subsolurile necompartimentate, rezervoarele de apa, centralele termice proprii si ascensoarele;
c) instalatiile de apa si canalizare, electrice, de telecomunicatii, de încalzire si de gaze de la bransament/racord pâna la punctul de distributie catre partile aflate în proprietate exclusiva, canalele pluviale, paratrasnetele, antenele colective, precum si alte asemenea parti;
d) alte bunuri care, potrivit legii sau vointei partilor, sunt în folosinta comuna.
(2) Cosurile de fum si de aerisire, precum si spatiile pentru spalatorii si uscatorii sunt considerate parti comune exclusiv pentru coproprietarii care utilizeaza aceste utilitati în conformitate cu proiectul cladirii.

Atribuirea în folosinta
exclusiva a partilor
comune

Art. 650. – (1) Partile comune pot fi atribuite coproprietarilor în folosinta exclusiva numai daca prin aceasta nu sunt lezate drepturile celorlalti coproprietari.
(2) Decizia de atribuire în folosinta exclusiva trebuie adoptata cu o majoritate de doua treimi din numarul coproprietarilor si al cotelor-parti. În cladirile unde sunt constituite asociatii de proprietari, decizia se adopta de catre adunarea generala, cu aceeasi majoritate.

Actele juridice privind
cotele-parti

Art. 651. – Cota-parte din dreptul de proprietate asupra partilor comune are caracter accesoriu în raport cu dreptul de proprietate asupra spatiului din cladire care constituie bunul principal; înstrainarea sau ipotecarea cotei-parti nu se va putea face decât odata cu dreptul asupra spatiului care constituie bunul principal.

Stabilirea
cotelor-parti

Art. 652. – În lipsa unei stipulatii contrare existente în titlurile de proprietate, cotele-parti se stabilesc prin raportarea suprafetei utile a fiecarui spatiu locativ la totalul suprafetei utile a spatiilor locative din cladire.
 

 

II. Drepturile si obligatiile coproprietarilor

Exercitarea dreptului
de folosinta

Art. 653. – Fiecare coproprietar poate folosi, în conditiile acordului de asociere, atât spatiul care constituie bunul principal, cât si partile comune, fara a aduce atingere drepturilor celorlalti proprietari si fara a schimba destinatia cladirii. În lipsa acordului de asociere, dispozitiile art. 647 ramân aplicabile.

Cheltuielile legate de
întretinerea, repararea
si exploatarea partilor
comune

Art. 654. – (1) În lipsa unor prevederi legale sau întelegeri contrare, fiecare coproprietar suporta cheltuielile legate de întretinerea, repararea si exploatarea partilor comune, în proportie cu cota sa parte.
(2) Cu toate acestea, cheltuielile legate de partile comune folosite exclusiv de catre unii dintre coproprietari cad în sarcina acestora din urma.

Obligatia de
conservare a cladirii

Art. 655. – Proprietarul este obligat sa asigure întretinerea spatiului care constituie bunul principal, astfel încât cladirea sa se pastreze în stare buna.

Obligatia de a permite
accesul în spatiile care
constituie bunurile
principale

Art. 656. – (1) Coproprietarii sunt obligati sa permita accesul în spatiile care constituie bunuri principale pentru efectuarea lucrarilor necesare conservarii cladirii si întretinerii partilor comune.
(2) În aceasta situatie, pentru prejudiciile cauzate, ei vor fi despagubiti de catre asociatia de proprietari sau, dupa caz, de catre proprietarul în interesul caruia au fost efectuate lucrarile.

Regulile aplicabile în
cazul distrugeriicladirii

Art. 657. – (1) În cazul în care cladirea a fost distrusa în întregime ori într-o proportie mai mare de jumatate din valoarea ei, orice coproprietar poate, în lipsa unei întelegeri contrare, sa solicite vânzarea la licitatie publica a terenului si a materialelor de constructie care au rezultat.
(2) În caz de distrugere a unei parti mai mici decât cea prevazuta la alin. (1), coproprietarii vor contribui la refacerea partilor comune, proportional cu cotele-parti. Daca unul sau mai multi coproprietari refuza sau nu pot sa participe la refacere, ei sunt obligati sa cedeze celorlalti coproprietari cotele lor parti din dreptul de proprietate. Pretul se stabileste de parti ori, în caz de neîntelegere, de catre instanta judecatoreasca.

Încetarea destinatiei
folosintei comune

Art. 658. – (1) Încetarea destinatiei de folosinta comuna pentru partile comune din cladirile cu mai multe etaje sau apartamente se poate hotarî motivat cu o majoritate de doua treimi din numarul coproprietarilor.
(2) În acest caz, devin aplicabile dispozitiile privitoare la coproprietatea obisnuita si temporara. Cu toate acestea, înstrainarea sau ipotecarea se poate realiza daca exista o majoritate de doua treimi din numarul coproprietarilor.
(3) În cazurile prevazute la alin. (1) si (2), coproprietarii care nu au votat ori, dupa caz, s-au opus la înstrainare sau ipotecare au dreptul la o despagubire justa stabilita pe cale conventionala ori, în caz de neîntelegere, pe cale judecatoreasca.
(4) Constatarea încetarii destinatiei de folosinta comuna pentru aceste parti se face prin hotarâre a adunarii generale a asociatiei de proprietari adoptata cu o majoritate de doua treimi din numarul coproprietarilor.
 

 

III. Asociatia de proprietari

Constituirea
asociatiilor de
proprietari

Art. 659. – În cazul cladirilor cu mai multe etaje sau apartamente sau în cazul ansamblurilor rezidentiale formate din locuinte individuale, amplasate izolat, însiruit sau cuplat, în care exista proprietati comune si proprietati individuale, se constituie asociatia de proprietari, care se organizeaza si functioneaza î
conditiile legii.
 

 

§3. Coproprietatea asupra despartiturilor comune

Prezumtia de
coproprietate asupra
despartiturilor comune

Art. 660. – (1) Zidul, santul, precum si orice alta despartitura între doua fonduri sunt prezumate a fi în proprietatea comuna a vecinilor, daca nu rezulta contrariul din titlul de proprietate, dintr-un semn de necomunitate ori daca proprietatea comuna nu a devenit proprietate exclusiva prin uzucapiune, în conditiile legii.
(2) Dispozitiile art. 651 sunt aplicabile în mod corespunzator.

Semnele de
necomunitate

Art. 661. – (1) Exista semn de necomunitate a zidului atunci când culmea acestuia este dreapta si perpendiculara spre un fond si înclinata spre celalalt fond. Zidul este prezumat a fi în proprietatea exclusiva a proprietarului fondului catre care este înclinata coama zidului.
(2) Exista semn de necomunitate a santului atunci când pamântul este aruncat ori înaltat exclusiv pe o parte a santului. Santul este prezumat a fi în proprietatea exclusiva a proprietarului fondului pe care este aruncat pamântul.
(3) Vor fi considerate semne de necomunitate orice alte semne care fac sa se prezume ca zidul a fost construit exclusiv de unul dintre proprietari.

Obligatia de construire
a despartiturilor
comune

Art. 662. – (1) Oricare dintre vecini poate obliga pe proprietarii fondurilor învecinate sa contribuie la construirea unei espartituri comune.
(2) În lipsa unor dispozitii legale, a regulamentului de urbanism sau a obiceiului locului, înaltimea zidului comun va fi stabilita de parti, dar fara a depasi 2 metri, socotindu-se si coama zidului.

Cheltuielile de
întretinere si reparare
a despartiturilor
comune

Art. 663. – (1) Coproprietarii sunt tinuti sa suporte cheltuielile ocazionate de întretinerea si repararea despartiturii comune, proportional cu dreptul fiecaruia.
(2) Cu toate acestea, fiecare coproprietar poate sa nu participe la cheltuielile de întretinere si reparare, renuntând la dreptul sau de proprietate asupra despartiturii comune, dispozitiile în materie de carte funciara fiind aplicabile. Coproprietarul nu va putea fi aparat de a participa la cheltuieli, în cazul în care are o constructie sprijinita de zidul comun ori în cazul în care trage un alt folos din exploatarea despartiturii comune.

Constructiile si
instalatiile aflate în
legatura cu zidul
comun

Art. 664. – (1) Oricare dintre coproprietari are dreptul sa sprijine constructii ori sa instaleze grinzi în zidul comun cu obligatia de a lasa 6 centimetri spre celalalt coproprietar si fara a afecta dreptul acestuia de a sprijini constructiile sale ori de a instala propriile grinzi în zidul comun.
(2) Un coproprietar va avea dreptul de a scurta grinzile puse de vecinul sau pâna în jumatatea zidului, în cazul în care ar dori sa instaleze el însusi grinzi ori sa construiasca un cos de fum în acelasi loc.

Înaltarea zidului

comun

Art. 665. – (1) Oricare dintre coproprietari poate sa înalte zidul, cu îndatorirea de a suporta singur cheltuielile de înaltare peste limita zidului comun, precum si cheltuielile de reparare a partii comune a zidului ca urmare a înaltarii acestuia.
(2) În cazul în care zidul nu poate rezista înaltarii, proprietarul care doreste sa faca aceasta înaltare este dator sa reconstruiasca zidul în întregime luând din fondul sau suprafata pentru a asigura grosimea necesara zidului nou ridicat.
(3) Vecinul care nu a contribuit la înaltare poate dobândi coproprietatea, platind jumatate din valoarea actualizata a materialelor si manoperei folosite, precum si, daca este cazul, jumatate din valoarea terenului întrebuintat pentru îngrosarea zidului.

Dobândirea
coproprietatii asupra
despartiturilor

Art. 666. – Vecinul care nu a contribuit la realizarea despartiturii comune poate dobândi un drept de coproprietate asupra despartiturii, platind jumatate din valoarea actualizata a materialelor si manoperei folosite si, dupa caz, jumatate din valoarea terenului pe care despartitura a fost construita. Dispozitiile în materie de carte funciara ramân aplicabile.
 

 

Sectiunea a 4-a
Proprietatea comuna în devalmasie

Proprietatea comuna
în devalmasie

Art. 667. – Exista proprietate în devalmasie atunci când, prin efectul legii sau în temeiul unui act juridic, dreptul de proprietate apartine concomitent mai multor persoane fara ca vreuna dintre acestea sa fie titularul unei cote-parti determinate din dreptul de proprietate asupra bunului sau bunurilor comune.

Regulile aplicabile
proprietatii devalmase

Art. 668. – (1) Daca se naste prin efectul legii, proprietatea în devalmasie este supusa dispozitiilor acelei legi care se completeaza, în mod corespunzator, cu cele privind regimul comunitatii legale.
(2) În cazul în care izvorul proprietatii în devalmasie este un act juridic, dispozitiile privitoare la regimul comunitatii legale se aplica în mod corespunzator.
 

 

Sectiunea a 5-a
Partajul

Imprescriptibilitatea
actiunii de partaj

Art. 669. – Încetarea coproprietatii prin partaj poate fi ceruta oricând, afara de cazul în care partajul a fost suspendat prin lege, act juridic ori hotarâre judecatoreasca.

Felurile partajului

Art. 670. – Partajul poate fi facut prin buna învoiala sau prin hotarâre judecatoreasca, în conditiile legii.

Împarteala partilor
comune ale cladirilor

Art. 671. – (1) Partajul este inadmisibil în cazurile prevazute de
sectiunile a 3-a si a 4-a din prezentul capitol, precum si în alte cazuri prevazute de lege.
(2) Cu toate acestea, partajul poate fi cerut în cazul partilor comune din cladirile cu mai multe etaje sau apartamente atunci când aceste parti înceteaza de a mai fi destinate folosintei comune.
(3) În cazul proprietatii periodice si a celorlalte cazuri de coproprietate fortata, partajul este posibil numai prin buna învoiala.

Conventiile privitoare la suspendarea partajului

Art. 672. – Conventiile privind suspendarea partajului nu pot fi încheiate pentru o perioada mai mare de 5 ani. În cazul imobilelor, conventiile trebuie încheiate în forma autentica si supuse formalitatilor de publicitate prevazute de lege.

Suspendarea pronuntarii
partajului prin hotarâre
judecatoreasca

Art. 673. – Instanta sesizata cu cererea de partaj poate suspenda pronuntarea partajului, pentru cel mult un an, pentru a nu se aduce prejudicii graveintereselor celorlalti coproprietari. Daca pericolul acestor prejudicii este înlaturat înainte de împlinirea termenului, instanta, la cererea partii interesate, va reveni asupra masurii.

Conditiile speciale
privind capacitatea de
exercitiu

Art. 674. – Daca un coproprietar este lipsit de capacitate de exercitiu ori are capacitate de exercitiu restrânsa, partajul va putea fi facut prin buna învoiala numai cu autorizarea instantei de tutela, precum si, daca este cazul, a ocrotitorului legal.

Inadmisibilitatea
partajului în cazul
uzucapiunii

Art. 675. – Partajul poate fi cerut chiar atunci când unul dintre coproprietari a folosit exclusiv bunul, afara de cazul când acesta l-a uzucapat, în conditiile legii.

Regulile privitoare la
modul de împartire

Art. 676. – (1) Partajul bunurilor comune se va face în natura, proportional cu cota-parte a fiecarui coproprietar.
(2) Daca bunul este indivizibil ori nu este comod partajabil în natura, partajul se va face într-unul din urmatoarele moduri:
a) atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unuia ori a mai multor coproprietari, la cererea acestora;
b) vânzarea bunului în modul stabilit de coproprietari ori, în caz de neîntelegere, la licitatie publica, în conditiile legii, si distribuirea pretului catre coproprietari proportional cu cota-parte a fiecaruia dintre ei.

Datoriile nascute în
legatura cu bunul comun

Art. 677. – (1) Oricare dintre coproprietari poate cere stingerea datoriilor nascute în legatura cu coproprietatea si care sunt scadente ori devin scadente în cursul anului în care are loc partajul.
(2) Suma necesara pentru stingerea acestor obligatii va fi preluata, în lipsa unei stipulatii contrare, din pretul vânzarii bunului comun cu ocazia partajului si va fi suportata de catre coproprietari proportional cu cota-parte a fiecaruia.

Executarea silita
privitoare la bunulcomun

Art. 678. – (1) Creditorii unui coproprietar pot urmari silit cota lui parte din dreptul asupra bunului comun sau pot cere instantei împarteala bunului, caz în care urmarirea se va face asupra partii de bun sau, dupa caz, asupra sumei de bani cuvenite debitorului.
(2) În cazul vânzarii silite a unei cote-parti din dreptul de proprietate asupra unui bun, executorul judecatoresc va notifica pe ceilalti coproprietari cu cel putin doua saptamâni înainte de data stabilita pentru vânzare, înstiintându-i despre ziua, ora si locul licitatiei. La pret egal, coproprietarii vor fi preferati la adjudecarea cotei-parti.
(3) Creditorii care au un drept de garantie asupra bunului comun ori cei a caror creanta s-a nascut în legatura cu conservarea sau administrarea acestuia au dreptul sa urmareasca silit bunul, în mâinile oricui s-ar gasi, atât înainte, cât si dupa partaj.
(4) Conventiile de suspendare a împartelii pot fi opuse creditorilor numai daca, înainte de nasterea creantelor, au dobândit data certa în cazul bunurilor mobile sau au fost autentificate în cazul bunurilor imobile si s-au îndeplinit formalitatile de publicitate prevazute de lege, daca este cazul.

Drepturile creditorilor
personali ai
coproprietarului

Art. 679. – (1) Creditorii personali ai unui coproprietar vor putea, de asemenea, sa intervina, pe cheltuiala lor, în partajul cerut de coproprietari ori de un alt creditor. Ei nu pot însa sa atace un partaj efectuat, afara numai daca acesta s-a facut în lipsa lor si fara sa se tina seama de opozitia ce au facut-o, precum si în cazurile când partajul a fost simulat ori s-a facut astfel încât creditorii nu au putut sa intervina în proces.
(2) Dispozitiile alin. (1) sunt aplicabile si în cazul creditorilor care au un drept de garantie asupra bunului comun ori cei a caror creanta s-a nascut în legatura cu conservarea sau administrarea acestuia.

Efectele juridice ale
partajului

Art. 680. – (1) Fiecare coproprietar devine proprietarul exclusiv al bunurilor sau, dupa caz, al sumelor de bani ce i-au fost atribuite numai cu începere de la data stabilita în actul de partaj, dar nu mai devreme de data încheierii actului, în cazul împartelii voluntare, sau, dupa caz, de la data ramânerii definitive a hotarârii judecatoresti.
(2) În cazul imobilelor, efectele juridice ale partajului se produc numai daca actul de partaj încheiat în forma autentica sau hotarârea judecatoreasca ramasa definitiva, dupa caz, au fost înscrise în cartea funciara.
Opozabilitatea unor acte juridice Art. 681. – Actele încheiate, în conditiile legii, de un coproprietar cu privire la bunul comun, ramân valabile si sunt opozabile celui caruia i-a fost atribuit bunul în urma partajului.

Stramutarea garantiilor

Art. 682. – Garantiile constituite de un coproprietar asupra cotei sale parti se stramuta de dret asupra bunului atribuit acestuia sau, dupa caz, a sumelor de bani care i-au fost atribuite prin partaj.

Garantia pentru
evictiune si vicii ascunse

Art.683 - (1) Coproprietarii îsi datoreaza, în limita cotelor-parti, garantie pentru evictiune si vicii ascunse, dispozitiile legale privitoare la obligatia de garantie a vânzatorului aplicându-se în mod corespunzator.
(2) Fiecare este obligat sa despagubeasca pe coproprietarul prejudiciat prin efectul evictiunii sau al viciului ascuns. Daca unul dintre coproprietari este insolvabil, partea datorata de acesta se va suporta, proportional, de catre ceilalti coproprietari, inclusiv de coproprietarul prejudiciat.
(3) Coproprietarii nu datoreaza garantie daca prejudiciul este urmarea faptei savârsite de un alt coproprietar sau daca au fost scutiti prin actul de partaj.

Desfiintarea partajului

Art. 684. – (1) Partajul prin buna învoiala poate fi desfiintat pentru aceleasi cauze ca si contractele.
(2) Partajul facut fara participarea tuturor coproprietarilor este lovit de nulitate absoluta.
(3) Partajul este însa valabil chiar daca nu cuprinde toate bunurile comune; pentru bunurile omise se poate face oricând un partaj suplimentar.

Înstrainarea bunurilor
atribuite

Art. 685. – Nu poate invoca nulitatea relativa a partajului prin buna-învoiala coproprietarul care, cunoscând cauza de nulitate, înstraineaza în tot sau în parte bunurile atribuite.

Regulile aplicabile
bunurilor aflate în
coproprietate si în
devalmasie

Art. 686. – Prevederile prezentei sectiuni sunt aplicabile bunurilor aflate în coproprietate, indiferent de izvorul sau, precum si celor aflate în devalmasie.

 

 

CAPITOLUL V
Proprietatea periodica

Proprietatea periodica

Art. 687. – Dispozitiile prezentului capitol se aplica, în absenta unei reglementari speciale, ori de câte ori mai multe persoane exercita succesiv si repetitiv atributul folosintei specific dreptului de proprietate asupra unui bun mobil sau imobil, în intervale de timp determinate, egale sau inegale.

Temeiul proprietatii
periodice

Art. 688. – Proprietatea periodica se naste în temeiul unui act juridic, dispozitiile în materie de carte funciara aplicându-se în mod corespunzator.

Valabilitatea actelor
încheiate de
coproprietar

Art. 689. – (1) În privinta intervalului de timp ce îi revine, orice coproprietar poate încheia, în conditiile legii, acte precum închirierea, vânzarea, ipotecarea si altele asemenea.
(2) Actele de administrare sau de dispozitie privind cota-parte din dreptul de proprietate aferenta unui alt interval de timp sunt inopozabile titularului cotei-parti respective. Dispozitiile art. 642 alin. (2) si art. 643 se aplica în mod corespunzator.
(3) În raporturile cu tertii cocontractanti de buna-credinta, actele de administrare sau de dispozitie mentionate la alin. (2) sunt lovite de nulitate relativa.

Drepturile si obligatiile
coproprietarilor

Art. 690. – (1) Fiecare coproprietar este obligat sa faca toate actele de conservare, în asa fel încât sa nu împiedice ori sa îngreuneze exercitarea drepturilor celorlalti coproprietari. Pentru reparatiile mari, coproprietarul care avanseaza cheltuielile necesare are dreptul la despagubiri în raport cu valoarea drepturilor celorlalti coproprietari.
(2) Actele prin care se consuma în tot sau în parte substanta bunului pot fi facute numai cu acordul celorlalti coproprietari.
(3) La încetarea intervalului, coproprietarul este dator sa predea bunul coproprietarului îndreptatit sa îl foloseasca în urmatorul interval.
(4) Coproprietarii pot încheia un contract de administrare, dispozitiile art. 644 alin. (2) aplicându-se în mod corespunzator.
Obligatia de
despagubire si
excluderea
Art. 691. – (1) Nerespectarea obligatiilor prevazute în prezentul capitol atrage plata de despagubiri.
(2) În cazul în care unul dintre coproprietari tulbura în mod grav
exercitarea proprietatii periodice, acesta va putea fi exclus, prin hotarâre judecatoreasca, la cererea coproprietarului vatamat.
(3) Excluderea va putea fi dispusa numai daca unul dintre ceilalti coproprietari sau un tert cumpara cota-parte a celui exclus.
(4) În acest scop, se va pronunta, mai întâi, o încheiere de admitere în principiu a cererii de excludere prin care se va stabili ca sunt îndeplinite conditiile excluderii, încheiere care va putea fi atacata cu recurs pe cale separata.
(5) Dupa ramânerea definitiva a încheierii de admitere în principiu, în absenta întelegerii partilor, se va stabili pretul vânzarii silite pe baza de expertiza. Dupa consemnarea pretului la banca stabilita de instanta, se va pronunta hotarârea care va tine loc de contract de vânzare-cumparare.
(6) Dupa ramânerea definitiva a acestei hotarâri, dobânditorul îsi va putea înscrie dreptul în cartea funciara, iar transmitatorul va putea sa ridice suma consemnata la banca stabilita de instanta.

 

 

TITLUL III
Dezmembramintele
dreptului de proprietate privata

CAPITOLUL I
Superficia

Încetarea proprietatii
periodice

Art. 692. - Proprietatea periodica înceteaza prin radiere din cartea funciara în temeiul dobândirii de catre o singura persoana a tuturor cotelor-parti din dreptul de proprietate periodica, precum si în alte cazuri prevazute de lege.

Notiunea

Art. 693. – (1) Superficia este dreptul de a avea sau de a edifica o constructie pe terenul altuia, deasupra ori în subsolul acelui teren, asupra caruia superficiarul dobândeste un drept de folosinta.
(2) Dreptul de superficie se dobândeste în temeiul unui act juridic, precum si prin uzucapiune sau prin alt mod prevazut de lege. Dispozitiile în materie de carte funciara ramân aplicabile.
(3) Superficia se poate înscrie si în temeiul unui act juridic prin care proprietarul întregului fond a transmis exclusiv constructia ori a transmis terenul si constructia, în mod separat, catre doua persoane, chiar daca nu s-a stipulat expres constituirea superficiei.
(4) În situatia în care s-a construit pe terenul altuia, superficia se poate înscrie pe baza renuntarii proprietarului terenului la dreptul de a invoca accesiunea, în favoarea constructorului. De asemenea, ea se poate înscrie în favoarea unui tert pe baza cesiunii dreptului de a invoca accesiunea.

Durata dreptului de
superficie

Art. 694. – Dreptul de superficie se poate constitui pe o durata de cel mult 99 de ani. La împlinirea termenului, dreptul de superficie poate fi reînnoit.

Întinderea si
exercitarea dreptului
de superficie

Art. 695. – (1) Dreptul de superficie se exercita în limitele si în conditiile actului constitutiv. În lipsa unei stipulatii contrare, exercitarea dreptului de superficie este delimitata de suprafata de teren pe care urmeaza sa se construiasca si de cea necesara exploatarii constructiei sau, dupa caz, de suprafata de teren aferenta si de cea necesara exploatarii constructiei edificate.
(2) În cazul prevazut la art. 693 alin. (3), în absenta unei stipulatii
contrare, titularul dreptului de superficie nu poate modifica structura constructiei. El o poate însa demola, dar cu obligatia de a o reconstrui în forma initiala.
(3) În cazul în care superficiarul modifica structura constructiei,
proprietarul terenului poate sa ceara, în termen de 3 ani, încetarea dreptului de superficie sau repunerea în situatia anterioara. În al doilea caz, curgerea termenului de prescriptie de 3 ani este suspendata pâna la expirarea duratei superficiei.
(4) Titularul poate dispune în mod liber de dreptul sau. Cât timp
constructia exista, dreptul de folosinta asupra terenului se poate înstraina ori ipoteca numai odata cu dreptul de proprietate asupra constructiei.

Actiunea confesorie de superficie

Art. 696. – (1) Actiunea confesorie de superficie poate fi intentata împotriva oricarei persoane care împiedica exercitarea dreptului, chiar si a proprietarului terenului.
(2) Dreptul la actiune este imprescriptibil.

Evaluarea prestatiei
superficiarului

Art. 697. – (1) În cazul în care superficia s-a constituit cu titlu oneros, daca partile nu au prevazut alte modalitati de plata a prestatiei de catre superficiar, titularul dreptului de superficie datoreaza, sub forma de rate lunare, o suma egala cu chiria stabilita pe piata libera, tinând seama de natura terenului, de destinatia constructiei în cazul în care aceasta exista, de zona în care se afla terenul, precum si de orice alte criterii de determinare a contravalorii folosintei.
(2) În caz de neîntelegere între parti, suma datorata proprietarului terenului va fi stabilita pe cale judecatoreasca.

Cazurile de încetare a
superficiei

Art. 698. – Dreptul de superficie se stinge prin radierea din cartea funciara, pentru una din urmatoarele cauze:
a) la expirarea termenului;
b) prin consolidare, daca terenul si constructia devin proprietatea aceleiasi persoane;
c) prin pieirea constructiei, daca exista stipulatie expresa în acest sens;
d) în alte cazuri prevazute de lege.

Efectele încetarii
superficiei prin
expirarea termenului

Art. 699. – (1) În cazul prevazut la art. 698 lit. a), în absenta unei stipulatii contrare, proprietarul terenului dobândeste dreptul de proprietate asupra constructiei edificate de superficiar prin accesiune, cu obligatia de a plati valoarea de circulatie a acesteia de la data expirarii termenului.
(2) Când constructia nu exista în momentul constituirii dreptului de superficie, iar valoarea acesteia este egala sau mai mare decât aceea a terenului, proprietarul terenului poate cere obligarea constructorului sa cumpere terenul la valoarea de circulatie pe care acesta ar fi avut-o daca nu ar fi existat constructia. Constructorul poate refuza sa cumpere terenul daca ridica, pe cheltuiala sa, constructia cladita pe teren si repune terenul în situatia anterioara.
(3) În absenta unei întelegeri contrare încheiate cu proprietarul terenului, dezmembramintele consimtite de superficiar se sting în momentul încetarii dreptului de superficie. Ipotecile care greveaza dreptul de superficie se stramuta de drept asupra sumei primite de la proprietarul terenului în cazul prevazut la alin. (1), se extind de drept asupra terenului în cazul prevazut la alin. (2) teza I sau se stramuta de drept asupra materialelor, în cazul prevazut la alin. (2) teza a II-a.
(4) Ipotecile constituite cu privire la teren pe durata existentei superficiei nu se extind cu privire la întregul imobil în momentul încetarii dreptului de superficie în cazul prevazut la alin. (1). Ele se stramuta de drept asupra sumei
de bani primite de proprietarul terenului în cazul prevazut la alin. (2) teza I sau se extind de drept cu privire la întregul teren în cazul prevazut la alin. (2) teza a II-a.

Efectele încetarii
superficiei prin
consolidare

Art. 700. – (1) În cazul în care dreptul de superficie s-a stins prin consolidare, în absenta unei stipulatii contrare, dezmembramintele consimtite de superficiar se mentin pe durata pentru care au fost constituite, dar nu mai târziu de împlinirea termenului initial al superficiei.
(2) Ipotecile nascute pe durata existentei superficiei se mentin fiecare în functie de obiectul asupra carora s-au constituit.

Efectele încetarii
superficiei prin pieirea
constructiei

Art. 701. – (1) În cazul stingerii dreptului de superficie prin pieirea constructiei, drepturile reale care greveaza dreptul de superficie se sting, daca legea nu prevede altfel.
(2) Ipotecile nascute cu privire la nuda proprietate asupra terenului pe durata existentei dreptului de superficie se mentin asupra dreptului de proprietate reîntregit.

Alte dispozitii
aplicabile

Art. 702. – Dispozitiile prezentului capitol sunt aplicabile si în cazul plantatiilor, precum si al altor lucrari autonome cu caracter durabil.
 

 

CAPITOLUL II
Uzufructul

Sectiunea 1
Dispozitii generale

Notiunea

Art. 703. – Uzufructul este dreptul de a folosi bunul altei persoane si de a culege fructele acestuia, întocmai ca proprietarul, însa cu îndatorirea de a-i conserva substanta.

Constituirea
uzufructului

Art. 704. – (1) Uzufructul se poate constitui prin act juridic, uzucapiune sau alte moduri prevazute de lege, dispozitiile în materie de carte funciara fiind aplicabile.
(2) Uzufructul se poate constitui numai în favoarea unei persoane existente.

Actiunea confesorie de
uzufruct

Art. 705. – Dispozitiile art. 696 alin. (l) se aplica uzufructului în mod corespunzator.

Obiectul uzufructului

Art. 706. – Pot fi date în uzufruct orice bunuri mobile sau imobile, corporale ori necorporale, inclusiv o masa patrimoniala, o universalitate de fapt ori o cota-parte din acestea.

Accesoriile bunurilor
ce formeaza obiectul
uzufructului

Art. 707. – Uzufructul poarta asupra tuturor accesoriilor bunului dat în uzufruct, precum si asupra a tot ce se uneste sau se încorporeaza în acesta.

Durata uzufructului

Art. 708. – (1) Uzufructul în favoarea unei persoane fizice este cel mult viager.
(2) Uzufructul constituit în favoarea unei persoane juridice poate avea durata de cel mult 30 de ani. Atunci când este constituit cu depasirea acestui termen, uzufructul se reduce de drept la 30 de ani.
(3) Daca nu s-a prevazut durata uzufructului, se prezuma ca este viager sau, dupa caz, ca este constituit pe o durata de 30 de ani.
(4) Uzufructul constituit pâna la data la care o alta persoana va ajunge la o anumita vârsta dureaza pâna la acea data, chiar daca acea persoana ar muri înainte de împlinirea vârstei stabilite.

 

 

Sectiunea a 2-a
Drepturile si obligatiile uzufructuarului si ale nudului proprietar

§1. Drepturile uzufructuarului si ale nudului proprietar

Drepturile
uzufructuarului

Art. 709. – În lipsa de stipulatie contrara, uzufructuarul are folosinta exclusiva a bunului, inclusiv dreptul de a culege fructele acestuia.

Fructele naturale si
industriale

Art. 710. – Fructele naturale si industriale percepute dupa constituirea uzufructului apartin uzufructuarului, iar cele percepute dupa stingerea uzufructului revin nudului proprietar, fara a putea pretinde unul altuia despagubiri pentru cheltuielile ocazionate de producerea lor.

Fructele civile

Art. 711. – Fructele civile se cuvin uzufructuarului proportional cu durata uzufructului, dreptul de a le pretinde dobândindu-se zi cu zi.

Cvasiuzufructul

Art. 712. – Daca uzufructul cuprinde, printre altele, si bunuri consumptibile, cum ar fi bani, grâne, bauturi, uzufructuarul are dreptul de a dispune de ele, însa cu obligatia de a restitui bunuri de aceeasi cantitate, calitate si valoare sau, la alegerea proprietarului, contravaloarea lor la data stingerii uzufructului.

Uzufructul asupra
bunurilor
neconsumptibile

Art. 713. - (1) Daca uzufructul poarta asupra unor bunuri care, fara a fi consumptibile, se uzeaza ca urmare a utilizarii lor, uzufructuarul are dreptul de a le folosi ca un bun proprietar si potrivit destinatiei lor.
(2) În acest caz, el nu va fi obligat sa le restituie decât în starea în care se vor afla la data stingerii uzufructului.
(3) Uzufructuarul poate sa dispuna, ca un bun proprietar, de bunurile care, fara a fi consumptibile, se deterioreaza rapid prin utilizare. În acest caz, la sfârsitul uzufructului, uzufructuarul va restitui valoarea pe care ar fi avut-o bunul la aceasta din urma data.

Cesiunea uzufructului

Art. 714. – (1) În absenta unei prevederi contrare, uzufructuarul poate ceda dreptul sau unei alte persoane fara acordul nudului proprietar, dispozitiile în materie de carte funciara fiind aplicabile.
(2) Uzufructuarul ramâne dator exclusiv fata de nudul proprietar numai pentru obligatiile nascute înainte de cesiune. Pâna la notificarea cesiunii, uzufructuarul si cesionarul raspund solidar pentru îndeplinirea tuturor obligatiilor fata de nudul proprietar.
(3) Dupa notificarea cesiunii, cesionarul este dator fata de nudul proprietar pentru toate obligatiile nascute dupa notificarea cesiunii. În acest caz, uzufructuarului i se aplica, în mod corespunzator, dispozitiile legale din materia fideiusiunii.
(4) Dupa cesiune, dreptul de uzufruct continua, dupa caz, pâna la împlinirea termenului initial sau pâna la decesul uzufructuarului initial.

Contractele de
locatiune

Art. 715. – (1) Uzufructuarul are dreptul de a închiria sau, dupa caz, de a arenda bunul primit în uzufruct.
(2) Locatiunile de imobile încheiate de uzufructuar, înscrise în cartea funciara, sunt opozabile proprietarului sau mostenitorilor acestuia, dupa stingerea uzufructului prin decesul sau, dupa caz, încetarea existentei juridice a uzufructuarului, pâna la împlinirea termenului lor, dar nu mai mult de 3 ani de la încetarea uzufructului.
(3) Reînnoirile de închirieri de imobile sau de arendari facute de
uzufructuar si înscrise în cartea funciara înainte de expirarea contractelor initiale sunt opozabile proprietarului si ostenitorilor sai pe o perioada de cel mult 6 luni ori, dupa caz, de un an, daca la data stingerii uzufructului nu au fost puse în executare. În niciun caz, locatiunile nu pot dura mai mult de 3 ani de la data stingerii uzufructului.
(4) În cazul în care uzufructul s-a stins prin expirarea termenului,
locatiunile înceteaza, în toate cazurile, odata cu stingerea uzufructului.

Lucrarile si
îmbunatatirile

Art. 716. – (1) La încetarea uzufructului, uzufructuarul nu poate pretinde vreo despagubire pentru lucrarile adaugate unui bun imobil, cu exceptia celor necesare, sau pentru îmbunatatirile aduse unui bun mobil, chiar atunci când prin acestea s-a sporit valoarea bunului.
(2) Daca lucrarile sau îmbunatatirile au fost facute fara încuviintarea proprietarului, acesta poate cere obligarea uzufructuarului la ridicarea lor si la readucerea bunului în starea în care i-a fost încredintat.
(3) Uzufructuarul va putea cere o indemnizatie echitabila pentru lucrarile necesare adaugate. De asemenea, el va putea cere o indemnizatie echitabila si pentru celelalte lucrari adaugate sau pentru îmbunatatirile facute cu încuviintarea proprietarului, daca, prin acestea, s-a sporit valoarea bunului.
(4) În cazul lucrarilor autonome facute de uzufructuar asupra unui bun imobil, vor fi aplicabile, în mod corespunzator, în lipsa de stipulatie sau dispozitie legala contrara, dispozitiile din materia accesiunii imobiliare artificiale.

Exploatarea padurilortinere

Art. 717. – (1) Daca uzufructul cuprinde paduri tinere destinate de proprietarul lor unor taieri periodice, uzufructuarul este dator sa pastreze ordinea si câtimea taierii, potrivit regulilor stabilite de proprietar în conformitate cu dispozitiile legale, fara ca uzufructuarul sa poata pretinde vreo despagubire pentru partile lasate netaiate în timpul uzufructului.
(2) Arborii care se scot din pepiniere fara degradarea acestora nu fac parte din uzufruct, decât cu obligatia uzufructuarului de a se conforma dispozitiilor legale în ce priveste înlocuirea lor.

Exploatarea padurilorînalte

Art. 718. – (1) Uzufructuarul poate, conformându-se dispozitiilor legale si folosintei obisnuite a proprietarului, sa exploateze partile de paduri înalte care au fost destinate taierii regulate, fie ca aceste taieri se fac periodic pe o întindere de pamânt determinata, fie ca se fac numai pentru un numar de arbori alesi pe toata suprafata fondului.
(2) În celelalte cazuri, uzufructuarul nu poate taia arborii înalti; va putea însa întrebuinta, pentru a face reparatiile la care este obligat, arbori cazuti
accidental; în acest scop poate chiar sa taie arborii trebuinciosi, cu îndatorirea însa de a constata, în prezenta nudului proprietar, aceasta trebuinta.

Alte drepturi ale
uzufructuarului asupra
padurilor ce fac
obiectul uzufructului

Art. 719. – Uzufructuarul poate lua din paduri araci pentru vii; poate, de asemenea, lua produsele anuale sau periodice ale arborilor, cu respectarea folosintei obisnuite a proprietarului în limitele dispozitiilor legale.  

Dreptul asupra
pomilor fructiferi

Art. 720. – Pomii fructiferi ce se usuca si cei cazuti accidental se cuvin uzufructuarului cu îndatorirea de a-i înlocui cu altii.

Dreptul asupra
carierelor de piatra si
de nisip aflate în
exploatare

Art. 721– În conditiile legii, uzufructuarul se foloseste întocmai ca nudul proprietar de carierele de piatra si de nisip ce sunt în exploatare la constituirea dreptului de uzufruct.
Situatia carierelor de
piatra si de nisip
nedeschise si a
comorilor
Art. 722. – Uzufructuarul nu are niciun drept asupra carierelor nedeschise înca si nici asupra comorii ce s-ar putea descoperi în timpul uzufructului.

 

 

§2. Obligatiile uzufructuarului si nudului proprietar

Inventarierea
bunurilor

Art. 723. – (1) Uzufructuarul preia bunurile în starea în care se afla la data constituirii uzufructului; acesta nu va putea intra însa în posesia lor decât dupa inventarierea bunurilor mobile si constatarea starii în care se afla imobilele, cu exceptia cazului în care uzufructul unui bun mobil este dobândit prin uzucapiune.
(2) Inventarul se întocmeste numai în prezenta nudului proprietar ori dupa notificarea acestuia.

Respectarea destinatiei
bunurilor

Art. 724. – În exercitarea dreptului sau, uzufructuarul este tinut sa respecte destinatia data bunurilor de nudul proprietar, cu exceptia cazului în care se asigura o crestere a valorii bunului sau cel putin nu se prejudiciaza în niciun fel interesele proprietarului.

Raspunderea
uzufructuarului
pentru prejudicii

Art. 725. – Uzufructuarul este obligat sa-1 despagubeasca pe nudul proprietar pentru orice prejudiciu cauzat prin folosirea necorespunzatoare a bunurilor date în uzufruct.

Constituirea garantiei
pentru îndeplinirea
obligatiilor
uzufructuarului

Art. 726. – (1) În lipsa unei stipulatii contrare, uzufructuarul este obligat sa depuna o garantie pentru îndeplinirea obligatiilor sale.
(2) Sunt scutiti sa depuna garantie vânzatorul si donatorul care si-au rezervat dreptul de uzufruct.
(3) În cazul în care uzufructuarul este scutit de garantie, instanta poate dispune depunerea unei garantii sau luarea unei masuri conservatorii atunci când uzufructuarul, prin fapta sa ori prin starea de insolvabilitate în care se afla, pune în pericol drepturile nudului proprietar.

Numirea
administratorului

Art. 727. – (1) Daca uzufructuarul nu poate oferi o garantie, instanta, la cererea nudului proprietar, va numi un administrator al imobilelor si va dispune ca fructele civile încasate si sumele ce reprezinta contravaloarea fructelor naturale si industriale percepute sa fie depuse la o banca aleasa de parti. În acest caz, uzufructuarul va încasa numai dobânzile aferente.
(2) Nudul proprietar poate cere vânzarea bunurilor ce se uzeaza prin folosinta si depunerea sumelor la o banca aleasa de parti. Dobânzile produse în cursul uzufructului revin uzufructuarului.
(3) Cu toate acestea, uzufructuarul va putea cere sa îi fie lasate o parte din bunurile mobile necesare folosintei sale sau familiei sale, cu obligatia de a le restitui la stingerea uzufructului.

Întârzierea în
depunerea garantiei

Art. 728. – Întârzierea în depunerea garantiei nu afecteaza dreptul uzufructuarului de a percepe fructele care i se cuvin de la data constituirii uzufructului.

Modul de suportare a
reparatiilor de catre
uzufructuar si nudul
proprietar

Art. 729. – (1) Uzufructuarul este obligat sa efectueze reparatiile de întretinere a bunului.
(2) Reparatiile mari sunt în sarcina nudului proprietar.
(3) Sunt reparatii mari acelea ce au ca obiect o parte importanta din bun si care implica o cheltuiala exceptionala, cum ar fi cele referitoare la consolidarea ori reabilitarea constructiilor privind structura de rezistenta, zidurile interioare si/sau exterioare, acoperisul, instalatiile electrice, termice ori sanitare aferente acestora, la înlocuirea sau repararea motorului ori caroseriei unui automobil sau a unui sistem electronic în ansamblul sau.
(4) Reparatiile mari sunt în sarcina uzufructuarului atunci când sunt determinate de neefectuarea reparatiilor de întretinere.

Efectuarea reparatiilor
mari

Art. 730. – (1) Uzufructuarul este obligat sa-1 înstiinteze pe nudul proprietar despre necesitatea reparatiilor mari.
(2) Atunci când nudul proprietar nu efectueaza la timp reparatiile mari, uzufructuarul le poate face pe cheltuiala sa, nudul proprietar fiind obligat sa restituie contravaloarea lor pâna la sfârsitul anului în curs, actualizata la data platii.

Distrugerile datorate
vechimii ori cazului
fortuit

Art. 731. – Uzufructuarul si nudul proprietar nu sunt obligati sa reconstruiasca ceea ce s-a distrus datorita vechimii ori dintr-un caz fortuit.

Uzufructul cu titlu
particular

Art. 732. – Uzufructuarul cu titlu particular nu este obligat la plata datoriilor pentru care fondul este ipotecat, iar daca le va plati, are actiune contra nudului proprietar.

Suportarea sarcinilor
si a cheltuielilor în caz de litigiu

Art. 733. – (1) Uzufructuarul suporta toate sarcinile si cheltuielile ocazionate de litigiile privind folosinta bunului, culegerea fructelor ori încasarea veniturilor.
(2) Daca bunul este asigurat, pe durata uzufructului primele de asigurare sunt platite de uzufructuar.

Înstiintarea nudului
proprietar

Art. 734. – Uzufructuarul este obligat sa aduca de îndata la cunostinta nudului proprietar orice uzurpare a fondului si orice contestare a dreptului de proprietate, sub sanctiunea obligarii la plata de daune-interese.

Suportarea sarcinilor
si a cheltuielilor
proprietatii

Art. 735. – (1) Cheltuielile si sarcinile proprietatii revin nudului proprietar.
(2) Atunci când sarcinile si cheltuielile proprietarului au fost suportate de uzufructuar, nudul proprietar este obligat la rambursarea acestora, iar când uzufructul este cu titlu oneros, nudul proprietar datoreaza acestuia si dobânda legala.

Obligatiile în caz de
pieire a turmei

Art. 736. – (1) Daca turma data în uzufruct a pierit în întregime din cauze neimputabile uzufructuarului acesta va restitui numai pieile ori valoarea acestora.
(2) Daca turma nu a pierit în întregime, uzufructuarul este obligat sa înlocuiasca animalele pierite cu cele de prasila.
 

 

§3. Dispozitii speciale

Opozabilitatea
uzufructului asupra
creantelor

Art. 737. – Uzufructul asupra unei creante este opozabil tertilor în aceleasi conditii ca si cesiunea de creanta si cu îndeplinirea formalitatilor de publicitate prevazute de lege.

Drepturile si obligatiile
în cazul uzufructului
asupra creantelor

Art. 738. – (1) Uzufructuarul are dreptul sa încaseze capitalul si sa perceapa dobânzile creantei si sa îndeplineasca toate actele necesare pentru conservarea ori încasarea dobânzilor. Titularul dreptului de creanta poate face toate actele
de dispozitie care nu aduc atingere drepturilor uzufructuarului.
(2) Dupa plata creantei, uzufructul continua asupra capitalului, cu obligatia uzufructuarului de a-l restitui creditorului la stingerea uzufructului.
(3) Uzufructuarul suporta toate cheltuielile si sarcinile referitoare la dobânzi.

Uzufructul renteiviagere

Art. 739. – Uzufructuarul rentei viagere are dreptul de a percepe, pe durata uzufructului sau, veniturile dobândite zi cu zi. Acesta va fi obligat numai la restituirea veniturilor încasate cu anticipatie.

Dreptul de a spori
capitalul

Art. 740. – (1) Dreptul de a spori capitalul care face obiectul uzufructului, cum ar fi cel de a dobândi valori mobiliare, apartine nudului proprietar, iar uzufructuarul are numai dreptul de a exercita uzufructul asupra bunurilor astfel dobândite.
(2) Daca nudul proprietar cedeaza dreptul sau, bunul dobândit în urma înstrainarii este predat uzufructuarului care va da socoteala la sfârsitul uzufructului.

Dreptul de vot

Art. 741. – (1) Dreptul de vot aferent unei actiuni sau altei valori mobiliare, unei parti indivize, unei cote-parti din dreptul de proprietate sau a oricarui alt bun, apartine uzufructuarului.
(2) Cu toate acestea, apartine nudului proprietar votul care are ca efect modificarea substantei bunului principal, cum ar fi capitalul social sau bunul detinut în coproprietate, ori de a schimba destinatia acestui bun sau de a hotarî încetarea societatii, reorganizarea ori încetarea persoanei juridice sau, dupa caz, a unei întreprinderi.
(3) Repartizarea exercitarii dreptului de vot, în alte conditii decât cele prevazute la alin. (1) si (2) nu este opozabila tertilor, afara de cazul în care acestia au cunoscut-o în mod expres.

Dreptul la dividende

Art. 742. – Dividendele a caror distribuire a fost aprobata, în conditiile legii, de adunarea generala în timpul uzufructului se cuvin uzufructuarului de la data stabilita prin hotarârea adunarii generale.

Obligatia nudului
proprietar de a restitui
sumele avansate de
uzufructuar

Art. 743. – (1) Daca uzufructuarul universal ori cu titlu universal plateste datoriile aferente masei patrimoniale sau partii din masa patrimoniala date în uzufruct, nudul proprietar trebuie sa restituie sumele avansate, la stingerea uzufructului, fara nici o dobânda.
(2) În cazul în care uzufructuarul nu plateste datoriile prevazute la alin. (l), nudul proprietar poate, la alegere, sa le plateasca el însusi sau sa vânda o parte suficienta din bunurile date în uzufruct. Daca însa nudul proprietar plateste aceste datorii, uzufructuarul datoreaza dobânzi pe toata durata uzufructului.
(3) Cu toate acestea, cel care mosteneste un uzufruct având ca obiect o masa patrimoniala sau o fractiune dintr-o masa patrimoniala este obligat sa achite, în proportie cu obiectul uzufructului si fara niciun drept de restituire, legatele cu titlu particular având ca obiect obligatii de întretinere sau, dupa caz, rente viagere.

Dreptul creditorilor
asupra bunurilor
uzufructului

Art. 744. – Daca plata datoriilor nu se va face în modul prevazut la art. 743, creditorii pot sa urmareasca bunurile date în uzufruct.

Uzufructul fondului decomert

Art. 745. – În lipsa de stipulatie contrara, uzufructuarul unui fond de comert nu poate sa dispuna de bunurile ce-1 compun. În situatia în care dispune de aceste bunuri are obligatia de a le înlocui cu altele similare si de valoare egala.
 

 

Sectiunea a 3-a
Stingerea uzufructului

Cazurile de stingere a
uzufructului

Art. 746. – (1) Uzufructul se stinge pe cale principala prin:
a) moartea uzufructuarului ori, dupa caz, încetarea personalitatii juridice;
b) ajungerea la termen;
c) consolidare, atunci când calitatea de uzufructuar si de nud proprietar se întrunesc în aceeasi persoana;
d) renuntarea la uzufruct; e) neuzul timp de 10 de ani sau, dupa caz, timp de 2 ani în cazul uzufructului unei creante.
(2) Uzufructul se stinge prin decesul ori, dupa caz, încetarea existentei juridice a uzufructuarului chiar daca termenul nu s-a împlinit.
(3) În cazul imobilelor sunt aplicabile dispozitiile în materie de carte funciara.

Stingerea uzufructului
în caz de abuz de
folosinta

Art. 747. – (1) Uzufructul poate înceta la cererea nudului proprietar atunci când uzufructuarul abuzeaza de folosinta bunului, aduce stricaciuni acestuia ori îl lasa sa se degradeze.
(2) Creditorii uzufructuarului pot interveni în proces pentru conservarea drepturilor lor; ei se pot angaja sa repare stricaciunile si pot oferi garantii pentru viitor.
(3) Instanta poate dispune, dupa împrejurari, fie stingerea uzufructului, fie preluarea folosintei bunului de catre nudul proprietar cu obligatia acestuia de a plati uzufructuarului o renta pe durata uzufructului. Când bunul este imobil, pentru garantarea rentei, instanta poate dispune înscrierea unei ipoteci în cartea funciara.

Stingerea uzufructului
în caz de pieire a
bunului

Art. 748. – (1) Uzufructul se stinge în cazul în care bunul a fost distrus în întregime dintr-un caz fortuit. Când bunul a fost distrus în parte, uzufructul continua asupra partii ramase.
(2) În toate cazurile, uzufructul va continua asupra despagubirii platite de tert sau, dupa caz, asupra indemnizatiei de asigurare, daca aceasta nu este folosita pentru repararea bunului. Dispozitiile art. 712 se aplica în mod corespunzator.
 

 

CAPITOLUL III
Uzul si abitatia

Dreptul de uz

Art. 749. – Uzul este dreptul unei persoane de a folosi lucrul altuia si de a-i culege fructele naturale si industriale numai pentru nevoile proprii si ale familiei sale.

Dreptul de abitatie

Art. 750. – Titularul dreptului de abitatie are dreptul de a locui în locuinta nudului proprietar împreuna cu sotul si copiii sai, chiar daca nu a fost casatorit sau nu avea copii la data la care s-a constituit abitatia, precum si cu parintii ori alte persoane aflate în întretinere.

Constituirea uzului si a abitatiei

Art. 751. – Uzul si abitatia se constituie în temeiul unui act juridic sau prin alte moduri prevazute de lege.

Limitele dreptului de
uz si abitatie

Art. 752. – Dreptul de uz ori de abitatie nu poate fi cedat, iar bunul ce face obiectul acestor drepturi nu poate fi închiriat sau, dupa caz, arendat.

Obligatia uzuarului si
a titularului dreptului
de abitatie

Art. 753. – (1) Daca titularul dreptului de uz sau de abitatie este îndreptatit sa perceapa toate fructele naturale si industriale produse de bun ori, dupa caz, sa ocupe întreaga locuinta, este dator sa plateasca toate cheltuielile de cultura si reparatiile de întretinere întocmai ca si uzufructuarul.
(2) Daca titularul dreptului de uz sau de abitatie nu este îndreptatit sa perceapa decât o parte din fructe ori sa ocupe decât o parte din locuinta, va suporta cheltuielile de cultura sau de întretinere în proportie cu partea de care se foloseste.

Alte dispozitii
aplicabile

Art. 754. – Dispozitiile prezentului capitol se completeaza, în mod corespunzator, cu cele privitoare la uzufruct.

 

 

CAPITOLUL IV
Servitutile

Sectiunea 1
Dispozitii generale

Notiunea

Art. 755. – (1) Servitutea este sarcina care greveaza un imobil, pentru uzul sau utilitatea imobilului unui alt proprietar.
(2) Utilitatea rezulta din destinatia economica a fondului dominant sau consta într-o sporire a confortului acestuia.

Constituirea servitutii

Art. 756. – Servitutea se poate constitui în temeiul unui act juridic ori prin uzucapiune, dispozitiile în materie de carte funciara ramânând aplicabile.

Actiunea confesorie de servitute

Art. 757. – Dispozitiile art. 696 alin. (l) se aplica în mod corespunzator.

Constituirea servitutii
în vederea utilitatii
viitoare

Art. 758. – Servitutea se poate constitui în vederea unei utilitati viitoare a fondului dominant.

Obligatiile în sarcina
proprietarului fondului aservit

Art. 759. – (1) Prin actul de constituire se pot impune în sarcina proprietarului fondului aservit anumite obligatii pentru asigurarea uzului si utilitatii fondului dominant.
(2) În acest caz, sub conditia notarii în cartea funciara, obligatia se transmite dobânditorilor subsecventi ai fondului aservit.

Servitutile aparente si neaparente

Art. 760. – (1) Servitutile sunt aparente sau neaparente.
(2) Servitutile aparente sunt acelea a caror existenta este atestata de un semn vizibil de servitute, cum ar fi o usa, o fereastra, un apeduct.
(3) Servitutile neaparente sunt acelea a caror existenta nu este atestata de vreun semn vizibil de servitute, cum ar fi servitutea de a nu construi ori de a nu construi peste o anumita înaltime.

Servitutile continue si
necontinue

Art. 761. – (1) Servitutile sunt continue sau necontinue.
(2) Servitutile continue sunt acelea al caror exercitiu este sau poate fi continuu fara a fi necesar faptul actual al omului, cum ar fi servitutea de vedere ori servitutea de a nu construi.
(3) Servitutile necontinue sunt acelea pentru a caror existenta este necesar faptul actual al omului, cum ar fi servitutea de trecere cu piciorul ori cu mijloace de transport.

Servitutile pozitive si
negative

Art. 762. – (1) Servitutile sunt pozitive sau negative.
(2) Servitutile pozitive sunt acelea prin care proprietarul fondului
dominant exercita o parte din prerogativele dreptului de proprietate asupra fondului aservit, cum ar fi servitutea de trecere.
(3) Servitutile negative sunt acelea prin care proprietarul fondului aservit este obligat sa se abtina de la exercitarea unora din prerogativele dreptului sau de proprietate, cum ar fi servitutea de a nu construi.
Dobândirea servitutii
prin uzucapiune
Art. 763. – Numai servitutile pozitive se pot dobândi prin uzucapiune tabulara, în conditiile legii.

Alte dispozitii
aplicabile

Art. 764. – Modul de exercitiu al servitutii se dobândeste în aceleasi conditii ca si dreptul de servitute.
 

 

Sectiunea a 2-a
Drepturile si obligatiile proprietarilor

Regulile privind
exercitarea si
conservarea servitutii

Art. 765. – (1) În lipsa vreunei prevederi contrare, proprietarul fondului dominant poate lua toate masurile si poate face, pe cheltuiala sa, toate lucrarile
pentru a exercita si conserva servitutea.
(2) Cheltuielile legate de conservarea acestor lucrari revin celor doi proprietari, proportional cu avantajele pe care le obtin, în masura în care lucrarile efectuate pentru exercitiul servitutii sunt necesare si profita inclusiv fondului aservit.

Exonerarea de
raspundere

Art. 766. – În toate cazurile în care cheltuielile lucrarilor necesare pentru exercitarea si conservarea servitutilor revin proprietarului fondului aservit, acesta se va putea exonera de obligatie renuntând la dreptul de proprietate asupra fondului aservit în întregime sau asupra partii din fondul aservit necesare pentru exercitarea servitutii în favoarea proprietarului fondului dominant. Dispozitiile în materie de carte funciara ramân aplicabile.

Schimbarea locului de exercitare a servitutii

Art. 767. – (1) Proprietarul fondului aservit este obligat sa se abtina de la orice act care limiteaza ori împiedica exercitiul servitutii. Astfel, el nu va putea schimba starea locurilor ori stramuta exercitarea servitutii în alt loc.
(2) Daca are un interes serios si legitim, proprietarul fondului aservit va putea schimba locul prin care se exercita servitutea în masura în care exercitarea servitutii ramâne la fel de comoda pentru proprietarul fondului dominant.

Obligatia de a nu
agrava situatia
fondului aservit

Art.768. – Proprietarul fondului dominant nu poate agrava situatia fondului aservit si nu poate produce prejudicii proprietarului fondului aservit prin exercitarea servitutii.

Exercitarea servitutii
în caz de împartire a
fondurilor

Art. 769. – (1) Daca fondul dominant se împarte, servitutea va putea fi exercitata pentru uzul si utilitatea fiecarei parti, fara ca situatia fondului aservit sa poata fi agravata.
(2) Daca fondul aservit se împarte, servitutea se poate exercita, pentru uzul si utilitatea fondului dominant, pe toate partile rezultate din împartire, sub rezerva prevederilor art. 768.
(3) Cu toate acestea, daca servitutea este exercitata pentru uzul si utilitatea exclusiva a uneia dintre partile despartite din fondul dominant ori nu se poate exercita decât pe una din partile despartite din fondul aservit, servitutea asupra celorlalte parti se stinge.

 

 

Sectiunea a 3-a
Stingerea servitutilor

Cauzele de stingere a
servitutilor

Art. 770. – (1) Servitutile se sting pe cale principala prin
cartea funciara pentru una din urmatoarele cauze:
a) consolidarea, atunci când ambele fonduri ajung
proprietar;
b) renuntarea proprietarului fondului dominant;
c) ajungerea la termen;
d) rascumpararea;
e) imposibilitatea definitiva de exercitare;
f) neuzul timp de 10 de ani;
g) disparitia oricarei utilitati a acestora.
(2) Servitutea se stinge, de asemenea, prin exproprierea fondului aservit daca servitutea este contrara utilitatii publice careia îi va fi afectat bunul expropriat.

Stingerea servitutii
prin neuz

Art. 771. – (1) Termenul de 10 de ani prevazut la art. 770 alin. (1) lit. f) curge de la data ultimului act de exercitiu al servitutilor necontinue ori de la data primului act contrar servitutilor continue.
(2) Exercitarea servitutii de catre un coproprietar ori de catre uzufructuar profita si celorlalti coproprietari, respectiv nudului proprietar.

Rascumpararea
servitutii de trecere

Art. 772. – (1) Servitutea de trecere va putea fi rascumparata de proprietarul fondului aservit daca exista o disproportie vadita între utilitatea care o procura fondului dominant si inconvenientele sau deprecierea provocata fondului aservit.
(2) În caz de neîntelegere între parti, instanta poate suplini
consimtamântul proprietarului fondului dominant. La stabilirea pretului de rascumparare, instanta va tine cont de vechimea servitutii si de schimbarea valorii celor doua fonduri.
 

 

TITLUL IV
Fiducia

Notiunea

Art. 773. – Fiducia este operatiunea juridica prin care unul sau mai multi constituitori transfera drepturi reale, drepturi de creanta, garantii ori alte drepturi patrimoniale sau un ansamblu de asemenea drepturi, prezente ori viitoare, catre unul sau mai multi fiduciari care le administreaza cu un scop determinat, în folosul unuia sau al mai multor beneficiari. Aceste drepturi alcatuiesc o masa patrimoniala autonoma, distincta de celelalte drepturi si obligatii din patrimoniile fiduciarilor.

Izvoarele fiduciei

Art. 774. – (1) Fiducia este stabilita prin lege sau prin contract încheiat în forma autentica. Ea trebuie sa fie expresa.
(2) Legea în temeiul careia este stabilita fiducia se completeaza cu dispozitiile prezentului titlu, în masura în care nu cuprinde dispozitii contrare.

Interdictia liberalitatii
indirecte

Art. 775. – Contractul de fiducie este lovit de nulitate absoluta daca prin el se realizeaza o liberalitate indirecta în folosul beneficiarului.

Partile contractului de
fiducie

Art. 776. – (1) Orice persoana fizica sau juridica poate fi constituitor în contractul de fiducie.
(2) Pot avea calitatea de fiduciari în acest contract numai institutiile de credit, societatile de investitii si de administrare a investitiilor, societatile de servicii de investitii financiare, societatile de asigurare si de reasigurare legal înfiintate.
(3) De asemenea, pot avea calitatea de fiduciari notarii publici si avocatii, indiferent de forma de exercitare a profesiei.

Beneficiarul fiduciei

Art. 777. – Beneficiarul fiduciei poate fi constituitorul, fiduciarul sau o terta persoana.

Reprezentarea
intereselor
constituitorului

Art. 778. – În absenta unei stipulatii contrare, constituitorul poate, în orice moment, sa desemneze un tert care sa îi reprezinte interesele în executarea contractului si care sa îi exercite drepturile nascute din contractul de fiducie.

Continutul
contractului de fiducie

Art. 779. – Contractul de fiducie trebuie sa mentioneze, sub sanctiunea nulitatii absolute:
a) drepturile reale, drepturile de creanta, garantiile si orice alte drepturi patrimoniale transferate;
b) durata transferului, care nu poate depasi 33 de ani începând de la data încheierii sale;
c) identitatea constituitorului sau a constituitorilor;
d) identitatea fiduciarului sau fiduciarilor;
e) identitatea beneficiarului sau a beneficiarilor ori cel putin regulile
care permit determinarea acestora;
f) scopul fiduciei si întinderea puterilor de administrare si de dispozitie ale fiduciarului ori ale fiduciarilor.

Înregistrarea fiscala

Art. 780. – (1) Sub sanctiunea nulitatii absolute, contractul de fiducie si modificarile sale trebuie sa fie înregistrate la cererea fiduciarului, în termen de o luna de la data încheierii acestora, la organul fiscal competent sa administreze sumele datorate de fiduciar bugetului general consolidat.
(2) Când masa patrimoniala fiduciara cuprinde drepturi reale imobiliare, acestea sunt înregistrate, în conditiile prevazute de lege, sub aceeasi sanctiune,
la compartimentul de specialitate al autoritatii administratiei publice locale competent pentru administrarea sumelor datorate bugetelor locale ale unitatilor administrativ-teritoriale în raza carora se afla imobilul, dispozitiile de carte funciara ramânând aplicabile.
(3) Desemnarea ulterioara a beneficiarului, în cazul în care acesta nu este precizat chiar în contractul de fiducie, trebuie sa fie facuta, sub aceeasi sanctiune, printr-un act scris înregistrat în aceleasi conditii.
(4) Daca pentru transmiterea unor drepturi este necesara îndeplinirea unor cerinte speciale de forma, se va încheia un act separat cu respectarea cerintelor legale. În aceste cazuri, lipsa înregistrarii fiscale atrage aplicarea sanctiunilor administrative prevazute de lege.

Registrul national al
fiduciilor

Art. 781. – (1) Un registru national al fiduciilor si modalitatile de înscriere a acestora vor fi reglementate prin hotarâre a Guvernului.
(2) Contractul de fiducie este opozabil tertilor numai dupa înscrierea în acest registru.
(3) Intabularea drepturilor reale imobiliare care fac obiectul contractului de fiducie se poate face numai dupa înscrierea contractului de fiducie în registrul national al fiduciilor, precum si la compartimentul de specialitate al autoritatii administratiei publice locale.

Precizarea calitatii
fiduciarului

Art. 782. – (1) Când fiduciarul actioneaza în contul masei patrimoniale fiduciare, el trebuie sa faca mentiune expresa în acest sens.
(2) De asemenea, când masa patrimoniala fiduciara cuprinde drepturi a caror transmitere este supusa publicitatii, în registrul de publicitate trebuie sa se mentioneze denumirea fiduciarului si calitatea în care actioneaza. În caz contrar, daca actul este pagubitor pentru constituitor, se va considera ca actul a fost încheiat de fiduciar în nume propriu.

Obligatia de a da
socoteala

Art. 783. – Contractul de fiducie trebuie sa cuprinda conditiile în care fiduciarul da socoteala constituitorului cu privire la îndeplinirea obligatiilor sale. De asemenea, fiduciarul trebuie sa dea socoteala, la intervale precizate în contractul de fiducie, beneficiarului si reprezentantului constituitorului, la cererea acestora.

Puterile si
remunerarea
fiduciarului

Art.784. – (1) În raporturile cu tertii, se considera ca fiduciarul are puterile cele mai largi asupra masei patrimoniale fiduciare, cu exceptia cazului în care se dovedeste ca tertii aveau cunostinta de limitarea acestor puteri.
(2) Fiduciarul va fi remunerat potrivit întelegerii partilor, iar în lipsa acesteia, potrivit regulilor care cârmuiesc administrarea bunurilor altuia.

Limitarea raspunderii
fiduciarului în caz de
insolventa

Art. 785. – Deschiderea procedurii insolventei împotriva fiduciarului nu afecteaza masa patrimoniala fiduciara.

Limitarea raspunderii
în functie de separatia
maselor patrimoniale

Art. 786. – (1) Bunurile din masa patrimoniala fiduciara pot fi urmarite, în conditiile legii, de titularii de creante nascute în legatura cu aceste bunuri sau de acei creditori ai constituitorului care au o garantie reala asupra bunurilor acestuia si a carei opozabilitate este dobândita, potrivit legii, anterior stabilirii fiduciei. Dreptul de urmarire poate fi exercitat si de ceilalti creditori ai constituitorului, însa numai în temeiul hotarârii judecatoresti definitive de admitere a actiunii prin care a fost desfiintat contractul de fiducie încheiat în frauda dreptului lor de creanta.
(2) Titularii creantelor nascute în legatura cu bunurile din masa
patrimoniala fiduciara nu pot urmari decât aceste bunuri, cu exceptia cazului în care, prin contractul de fiducie, s-a prevazut obligatia fiduciarului sau/si a constituitorului de a raspunde pentru o parte sau pentru tot pasivul fiduciei. În acest caz, va fi urmarit mai întâi activul masei patrimoniale fiduciare, iar apoi, daca este necesar, bunurile fiduciarului sau/si ale constituitorului, în limita si în ordinea prevazute în contractul de fiducie.

Raspunderea
fiduciarului pentru
prejudiciile cauzate

Art. 787. – Pentru prejudiciile cauzate prin actele de conservare sau administrare a masei patrimoniale fiduciare, fiduciarul raspunde numai cu celelalte drepturi cuprinse în patrimoniul sau.

Înlocuirea fiduciarului

Art. 788. – (1) Daca fiduciarul nu îsi îndeplineste obligatiile sau pune în pericol interesele care i-au fost încredintate, constituitorul, reprezentantul sau sau beneficiarul poate cere în justitie înlocuirea fiduciarului si numirea unui administrator provizoriu al masei patrimoniale fiduciare. Mandatul administratorului provizoriu înceteaza în momentul înlocuirii fiduciarului sau în momentul respingerii definitive a cererii de înlocuire.
(2) Numirea noului fiduciar si a administratorului provizoriu poate fi dispusa de instanta de judecata numai cu acordul acestora.
(3) În cazul în care instanta de judecata a numit un nou fiduciar, acesta va avea toate drepturile si obligatiile prevazute în contractul de fiducie.
(4) Constituitorul, reprezentatul acestuia, noul fiduciar sau administratorul provizoriu poate sa înregistreze aceasta modificare a fiduciei,
aplicându-se în mod corespunzator dispozitiile art. 780 si art. 781. Înlocuirea fiduciarului se produce numai dupa aceasta înregistrare.

Denuntarea,
modificarea si
revocarea contractului
de fiducie

Art. 789. – (1) Cât timp nu a fost acceptat de catre beneficiar, contractul de fiducie poate fi denuntat unilateral de catre constituitor.
(2) Dupa acceptarea de catre beneficiar, contractul nu poate fi modificat sau revocat de catre parti ori denuntat unilateral de catre constituitor decât cu acordul beneficiarului sau, în absenta acestuia, cu autorizarea instantei judecatoresti.
Încetarea contractului
de fiducie
Art. 790. – (1) Contractul de fiducie înceteaza prin împlinirea termenului sau prin realizarea scopului urmarit când aceasta intervine înainte de împlinirea termenului.
(2) El înceteaza, de asemenea, în cazul în care toti beneficiarii renunta la fiducie, iar în contract nu s-a precizat cum vor continua raporturile fiduciare într-o asemenea situatie. Declaratiile de renuntare sunt supuse acelorasi formalitati de înregistrare ca si contractul de fiducie. Încetarea se produce la data finalizarii formalitatilor de înregistrare pentru ultima declaratie de renuntare.
(3) Contractul de fiducie înceteaza si în momentul în care s-a dispus deschiderea procedurii insolventei împotriva fiduciarului sau în momentul în care se produc, potrivit legii, efectele reorganizarii persoanei juridice.

Efectele încetarii
contractului de fiducie

Art. 791. – (1) Când contractul de fiducie înceteaza, masa patrimoniala fiduciara existenta în acel moment se transfera la beneficiar, iar în absenta acestuia, la constituitor.
(2) Contopirea masei patrimoniale fiduciare în patrimoniul beneficiarului sau al constituitorului se va produce numai dupa plata datoriilor fiduciare.

 

 

TITLUL V
Administrarea bunurilor altuia

CAPITOLUL I
Dispozitii generale

Calitatea de
administrator al
bunurilor altuia

Art. 792. – (1) Persoana care este împuternicita, prin legat sau conventie, cu administrarea unuia sau mai multor bunuri, a unei mase patrimoniale sau a unui patrimoniu care nu îi apartine are calitatea de administrator al bunurilor altuia.
(2) Împuternicirea prin legat produce efecte daca este acceptata de administratorul desemnat.
(3) Prevederile prezentului titlu sunt aplicabile oricarei administrari a bunurilor altuia, cu exceptia cazului în care legea, actul constitutiv sau împrejurarile concrete impun aplicarea unui alt regim juridic de administrare.
(4) Administratorul persoana fizica trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu.

Remuneratia
administratorului

Art. 793. – (1) Cu exceptia cazului în care, potrivit legii, actului constitutiv sau întelegerii ulterioare a partilor ori împrejurarilor concrete, administrarea se realizeaza cu titlu gratuit, administratorul are dreptul la o remuneratie stabilita prin actul constitutiv sau prin întelegerea ulterioara a partilor, prin lege ori, în lipsa, prin hotarâre judecatoreasca; în acest ultim caz, se va tine seama de obiceiul locului si, în lipsa unui asemenea criteriu, de valoarea serviciilor prestate de administrator.
(2) Persoana care actioneaza fara a avea acest drept sau fara a fi autorizata în acest sens nu are dreptul la remuneratie, ramânând aplicabile, daca este cazul, regulile de la gestiunea de afaceri.

Domeniul de aplicare

Art. 794. – În absenta unor dispozitii legale speciale, prevederile prezentului titlu se aplica în toate cazurile de administrare a bunurilor altuia.
 

 

CAPITOLUL II
Formele de administrare

Sectiunea 1
Administrarea simpla

Notiunea Art. 795. – Persoana împuternicita cu administrarea simpla este tinuta sa efectueze toate actele necesare pentru conservarea bunurilor, precum si actele utile pentru ca acestea sa poata fi folosite conform destinatiei lor obisnuite.

Atributiile
administratorului

Art. 796. – (1) Cel împuternicit cu administrarea simpla este tinut sa culeaga fructele bunurilor si sa exercite drepturile aferente administrarii acestora.
(2) Administratorul încaseaza creantele administrate, eliberând în mod valabil chitantele corespunzatoare, si exercita drepturile aferente valorilor mobiliare pe care le are în administrare, precum dreptul de vot, de conversie si de rascumparare.

Mentinerea destinatiei
bunurilor

Art.797 – Administratorul este obligat sa continue modul de folosire sau de exploatare a bunurilor frugifere fara a schimba destinatia acestora, cu exceptia cazului în care este autorizat de catre beneficiar sau, în caz de împiedicare a acestuia, de catre instanta judecatoreasca.

Investirea sumelor debani

Art. 798. – (1) Administratorul este obligat sa investeasca sumele de bani aflate în administrarea sa în conformitate cu dispozitiile prezentului titlu referitoare la plasamentele considerate prudente.
(2) Administratorul poate, totodata, sa modifice investitiile efectuate anterior dobândirii de catre acesta a calitatii sale ori efectuate de el însusi în calitate de administrator.

Autorizarea actelor de dispozitie

Art. 799. – (1) Când administrarea are ca obiect un bun individual determinat, administratorul va putea sa înstraineze cu titlu oneros bunul sau sa-l greveze cu o garantie reala, atunci când este necesar pentru conservarea valorii bunului, achitarea datoriilor ori mentinerea modului de folosinta potrivit destinatiei obisnuite a bunului numai cu autorizarea beneficiarului sau, în caz de împiedicare a acestuia ori în cazul în care acesta nu a fost înca determinat, a instantei judecatoresti.
(2) Un bun supus pericolului deprecierii sau pieirii imediate poate fi înstrainat fara aceasta autorizare.
(3) Când administrarea are ca obiect o masa patrimoniala sau un patrimoniu, administratorul poate sa înstraineze un bun individual determinat sau sa îl greveze cu o garantie reala ori de câte ori este necesar pentru buna administrare a universalitatii. În celelalte cazuri, este necesara autorizarea prealabila a beneficiarului sau, dupa caz, a instantei judecatoresti.
(4) Încheierea actului de înstrainare în lipsa autorizarii prealabile cerute potrivit prezentului articol atrage, în cazul în care cauzeaza prejudicii, obligatia de reparare integrala si reprezinta motiv de înlocuire a
administratorului.
 

 

Sectiunea a 2-a
Administrarea deplina

Atributiile
administratorului

Art. 800. – Persoana împuternicita cu administrarea deplina este tinuta sa conserve si sa exploateze în mod profitabil bunurile, sa sporeasca patrimoniul sau sa realizeze afectatiunea masei patrimoniale, în masura în care aceasta este în interesul beneficiarului.

 

Întinderea puterilor
administratorului

Art. 801. – Pentru aducerea la îndeplinire a obligatiilor sale, administratorul va putea sa înstraineze, cu titlu oneros, bunurile sau sa le greveze cu un drept real ori chiar sa le schimbe destinatia, precum si sa efectueze orice alte acte necesare sau utile, inclusiv orice forma de investitie.
 

 

CAPITOLUL III
Regimul juridic al administrarii

Sectiunea 1
Obligatiile administratorului fata de beneficiar

Limitele raspunderii
administratorului

Art. 802. – (1) Administratorul bunurilor altuia actioneaza numai în limitele puterilor ce îi sunt conferite si este tinut, în exercitarea atributiilor sale, sa respecte obligatiile ce-i incumba potrivit legii, actului constitutiv sau întelegerii ulterioare a partilor.
(2) Administratorul nu va fi raspunzator pentru pieirea bunurilor
pricinuita de forta majora, vechimea sau natura perisabila a bunurilor ori de folosirea obisnuita si autorizata a acestora.

Obligatia de diligenta,
onestitate si loialitate

Art. 803. – (1) Administratorul trebuie sa actioneze cu diligenta pe care un bun proprietar o depune în administrarea bunurilor sale. (2) Administratorul trebuie, totodata, sa actioneze cu onestitate si loialitate în vederea realizarii optime a intereselor beneficiarului sau a scopului urmarit.

Evitarea conflictului de interese

Art. 804. – (1) Administratorul nu îsi poate exercita atributiile în interesul sau propriu sau al unei terte persoane.
(2) Administratorul este obligat sa evite aparitia unui conflict între interesul sau propriu si obligatiile sale de administrator.
(3) În masura în care administratorul însusi este si beneficiar, acesta este tinut sa-si exercite atributiile în interesul comun al tuturor beneficiarilor, prin acordarea unui tratament egal interesului sau si celui al celorlalti beneficiari.

Anuntarea conflictului
de interese

Art. 805. – Administratorul este obligat sa îl anunte de îndata pe beneficiar despre orice interes pe care l-ar avea într-o anumita activitate si care este de natura sa îl puna într-o situatie de conflict de interese, precum si drepturile pe care le-ar putea invoca împotriva beneficiarului sau a bunurilor administrate, indicând, dupa caz, natura si valoarea drepturilor respective, cu exceptia intereselor si drepturilor nascute din actul constitutiv al administrarii.

Interdictia dobândirii
de drepturi în legatura
cu bunurile
administrate

Art. 806. – (1) În timpul exercitarii calitatii sale, administratorul nu va putea deveni parte la niciun contract având ca obiect bunurile administrate sau sa dobândeasca, altfel decât prin succesiune, orice fel de drepturi asupra bunurilor respective sau împotriva beneficiarului.
(2) Prin exceptie de la dispozitiile alin. (1), administratorul va putea încheia actele mentionate, cu împuternicirea expresa a beneficiarului sau, în caz de împiedicare a acestuia sau în cazul în care acesta nu a fost înca determinat, a instantei judecatoresti.

Separatia bunurilor
administrate

Art. 807. – Administratorul este obligat sa tina o evidenta a bunurilor sale proprii distincta de cea a bunurilor preluate în administrare. Aceasta obligatie subzista si în cazul în care, la preluarea bunurilor beneficiarului administrarii, nu a fost întocmit un inventar.

Interdictia folosirii
bunurilor administrate
în interes propriu

Art. 808. – În absenta acordului beneficiarului sau a împuternicirii conferite prin lege, prin actul constitutiv ori prin întelegerea ulterioara a partilor, administratorul este obligat a nu folosi în propriul sau avantaj bunurile administrate, precum si datele sau informatiile care îi parvin în virtutea administrarii.

Interdictia actelor de
dispozitie cu titlu
gratuit

Art. 809. – Administratorul nu va putea dispune cu titlu gratuit de bunurile sau drepturile care îi sunt încredintate, cu exceptia cazului în care interesul unei bune administrari o impune.

Dreptul de a
reprezenta în justitie

Art. 810. – Administratorul poate sta în justitie pentru orice cerere sau actiune referitoare la administrarea bunurilor si poate interveni în orice cerere sau actiune având drept obiect bunurile administrate.

Impartialitatea
administratorului

Art. 811. – Daca exista mai multi beneficiari, concomitenti sau succesivi, administratorul este tinut sa actioneze cu impartialitate, tinând cont de drepturile si interesele fiecaruia dintre ei.

Atenuarea raspunderii
administratorului

Art. 812. – În aprecierea limitelor raspunderii administratorului si a despagubirilor datorate de acesta, instanta judecatoreasca va putea reduce întinderea acestora, tinând cont de circumstantele asumarii administrarii sau de caracterul gratuit al serviciului administratorului.
 

 

Sectiunea a 2-a
Obligatiile administratorului si ale beneficiarului în raporturile cu tertii

Raspunderea
personala a
administratorului

Art. 813. – (1) Administratorul care, în limitele puterilor conferite, îsi asuma obligatii în numele beneficiarului sau al fiduciarului, pentru masa patrimoniala fiduciara, nu va fi tinut personal raspunzator fata de tertii contractanti.
(2) Administratorul este personal raspunzator fata de tertii cu care contracteaza daca se obliga în nume propriu, sub rezerva drepturilor detinute de acestia împotriva beneficiarului sau, dupa caz, a fiduciarului, pentru masa patrimoniala fiduciara.

Raspunderea
personala a
administratorului în
cazul depasirii
puterilor conferite

Art. 814. – Administratorul care-si depaseste puterile este tinut personal fata de tertii cu care a contractat, în masura în care acestia nu au cunoscut faptul depasirii puterilor ori beneficiarul nu a ratificat în mod expres sau tacit actul încheiat de administrator cu depasirea puterilor conferite.

Depasirea puterilor
încredintate mai
multor persoane

Art. 815. – (1) Se considera o depasire a puterilor conferite fapta administratorului de a exercita în mod individual atributiile pe care trebuie sa le exercite împreuna cu altcineva.
(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), nu constituie o încalcare a puterilor exercitarea acestora într-un mod mai avantajos decât acela care îi era impus prin actul de împuternicire.

Limitarea raspunderii
beneficiarului fata de
terti

Art. 816. – (1) Beneficiarul raspunde fata de terti pentru prejudiciile pricinuite în mod culpabil de administrator în exercitarea atributiilor sale numai pâna la concurenta câstigului obtinut.
(2) Prevederile alin. (1) se aplica, în mod corespunzator, în cazul masei patrimoniale fiduciare.

Administratorulaparent

Art. 817. – Orice persoana care, având capacitate deplina de exercitiu, creeaza aparenta despre o alta persoana ca este administratorul bunurilor sale, va fi tinuta de toate contractele pe care aceasta din urma persoana le încheie cu tertii de buna-credinta.
 

 

Sectiunea a 3-a
Inventar, garantii si asigurare

Izvorul obligatiei
privind inventarul,
garantiile si asigurarea

Art. 818. – (1) Administratorul nu este obligat sa faca inventarul, sa subscrie o polita de asigurare sau sa furnizeze o alta garantie pentru buna executare a îndatoririlor sale, în absenta unei clauze a actului constitutiv, a întelegerii ulterioare a partilor, a unei dispozitii legale contrare sau a unei hotarâri judecatoresti pronuntate la cererea beneficiarului sau a oricarei persoane interesate.
(2) În cazul în care o asemenea obligatie a fost stabilita în sarcina administratorului prin lege sau prin hotarâre judecatoreasca, administratorul va putea solicita instantei judecatoresti, pentru motive temeinice, sa fie dispensat de îndeplinirea ei.

Criteriile pentru
aprecierea motivelor
temeinice

Art. 819. – (1) În solutionarea cererilor prevazute la art. 818, instanta judecatoreasca va tine seama de valoarea bunurilor, de situatia partilor, precum si de alte circumstante.
(2) Instanta nu va putea admite cererea de stabilire a obligatiei
administratorului privind inventarul, garantiile sau asigurarea, daca pe aceasta cale s-ar încalca o clauza contrara din actul constitutiv sau din întelegerea ulterioara a partilor.

Cuprinsul inventarului

Art. 820. – (1) În cazurile în care administratorul este obligat sa întocmeasca un inventar, acesta trebuie sa cuprinda o enumerare completa a bunurilor încredintate sau a continutului masei patrimoniale ori a patrimoniului supus administrarii.
(2) Inventarul contine, ori de câte ori este cazul:
a) datele de identificare a bunurilor imobile si descrierea bunurilor mobile, cu indicarea valorii acestora, iar în cazul unei universalitati de bunuri mobile, o identificare corespunzatoare a universalitatii respective;
b) identificarea sumelor de bani;
c) lista instrumentelor financiare.
(3) De asemenea, în cazul administrarii unei mase patrimoniale sau a unui patrimoniu, inventarul cuprinde lista datoriilor si se încheie cu o recapitulatie a activului si pasivului.
(4) Administratorul are obligatia sa notifice beneficiarului, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, data si locul întocmirii inventarului.
(5) Inventarul se întocmeste fie prin înscris autentic, fie prin înscris sub semnatura privata cuprinzând data si locul întocmirii si semnat de autor si de beneficiar, iar în absenta acestuia din urma de doi martori. Constatarile cu privire la care beneficiarul nu a facut obiectiuni au deplina forta probanta fata de acesta din urma.

Bunurile de uz
personal

Art. 821. – În masura în care patrimoniul administrat cuprinde bunuri de uz personal ale titularului sau, dupa caz, ale defunctului, în inventar se face o mentiune de ordin general cu privire la acestea, descriindu-se doar obiectele de îmbracaminte, înscrisurile personale, bijuteriile sau obiectele de uz curent a caror valoare individuala depaseste echivalentul în lei al sumei de 100 euro.

Starea bunurilor
indicate în inventar

Art. 822. – Bunurile indicate în inventar sunt prezumate a fi în buna stare la data întocmirii acestuia, cu exceptia cazului în care inventarul cuprinde o mentiune contrara agreata de beneficiar sau, în absenta acordului beneficiarului, mentiunea este însotita de un document doveditor.

Comunicarea si
contestarea
inventarului

Art. 823. – (1) O copie a inventarului va fi predata de administrator persoanei care l-a desemnat si beneficiarului, precum si oricarei alte persoane interesate despre care acesta are cunostinta.
(2) Inventarul poate fi facut public numai în cazurile si potrivit
procedurii prevazute de lege.
(3) Orice persoana interesata poate contesta în justitie inventarul sau oricare din mentiunile continute de acesta si va putea solicita întocmirea unui nou inventar, cu participarea unui expert judiciar.

Asigurarea facultativa

Art. 824. – (1) Chiar în absenta unei obligatii stabilite prin lege, prin actul constitutiv sau prin întelegerea partilor ori prin hotarâre judecatoreasca, administratorul poate asigura bunurile încredintate împotriva riscurilor obisnuite, precum furtul sau incendiul, pe cheltuiala beneficiarului sau a patrimoniului fiduciar.
(2) Administratorul poate subscrie, totodata, o polita de asigurare profesionala pentru buna executare a obligatiilor sale.
(3) Cheltuielile prilejuite de asigurarea prevazuta la alin. (2) sunt în sarcina beneficiarului sau ale patrimoniului fiduciar, în cazul în care administrarea este efectuata cu titlu gratuit.

 

 

Sectiunea a 4-a
Administrarea colectiva si delegarea

Adoptarea hotarârilor

Art. 825. – În cazul în care sunt desemnate mai multe persoane în calitate de administratori, daca legea sau actul de desemnare nu prevede altfel, hotarârile se iau prin vointa majoritatii acestora.

Adoptarea hotarârilor
în situatii speciale

Art. 826. – (1) Administratorii vor putea efectua în mod individual acte de conservare.
(2) În cazul în care nu se pot lua hotarâri în mod valabil din cauza opunerii constante a unora dintre administratori, celelalte acte de administrare a bunurilor altuia vor putea fi facute, în caz de urgenta, cu autorizarea instantei judecatoresti.
(3) În masura în care neîntelegerile dintre administratori persista, iar administrarea este serios afectata, instanta va putea dispune, la solicitarea oricarei persoane interesate, una sau mai multe dintre urmatoarele masuri:
a) stabilirea unui mecanism simplificat de adoptare a hotarârilor; b) repartizarea atributiilor între administratori;
c) conferirea votului decisiv, în caz de paritate de voturi, unuia dintre administratori;
d) înlocuirea administratorului sau, dupa caz, a administratorilor carora le este imputabila situatia creata.

Raspunderea solidara

Art. 827. – (1) Administratorii sunt raspunzatori în mod solidar pentru îndeplinirea atributiilor lor.
(2) Cu toate acestea, în cazul în care atributiile sunt repartizate prin lege, actul de desemnare sau hotarâre judecatoreasca, iar repartizarea a fost respectata, fiecare administrator este raspunzator doar pentru partea sa de administrare.

Prezumtia de aprobare
a hotarârilor

Art. 828. – (1) Se prezuma ca administratorul a aprobat toate hotarârile adoptate de ceilalti administratori si va raspunde pentru acestea în solidar cu ei în masura în care nu s-a opus în momentul adoptarii hotarârii si nu a notificat aceasta opozitie beneficiarului într-un termen rezonabil.
(2) Se prezuma ca administratorul a aprobat hotarârea adoptata în absenta sa în masura în care nu-si face cunoscuta opozitia celorlalti administratori si beneficiarului într-un termen rezonabil de la data la care a luat cunostinta de hotarârea respectiva.
(3) Administratorul nu va raspunde în situatia în care nu a putut, pentru motive temeinice, sa notifice opozitia sa în conditiile alin. (1).

Delegarea

Art. 829. – (1) Administratorul îsi poate delega partial atributiile sau poate împuternici un tert sa îl reprezinte la încheierea unui act determinat.
(2) Administratorul nu poate delega unei terte persoane administrarea generala sau exercitiul unei puteri discretionare, cu exceptia cazului în care delegarea se face catre un coadministrator. (3) Administratorul raspunde pentru faptele celui substituit în masura în
care beneficiarul nu a autorizat în mod expres substituirea, iar în cazul în care autorizarea exista, raspunde numai pentru lipsa de diligenta în alegerea si îndrumarea înlocuitorului.

Raspunderea
reprezentantului
administratorului

Art. 830. – (1) Actele prin care reprezentantul administratorului a încalcat prevederile actului de desemnare sau uzantele sunt inopozabile beneficiarului.
(2) De asemenea, beneficiarul se poate îndrepta împotriva
reprezentantului administratorului pentru prejudiciile suferite, chiar daca era autorizat expres sa încredinteze reprezentarea.
 

 

Sectiunea a 5-a
Plasamentele considerate sigure

Categoriile deplasamente considerate sigure

Art. 831. – Sunt prezumate a fi sigure plasamentele stabilite periodic de Banca Nationala a României si de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare.

Limitele prudentiale
ale efectuarii
plasamentelor

Art. 832. – (1) Administratorul hotaraste cu privire la efectuarea
plasamentelor în functie de randament si de cresterea estimata a valorii. Administratorul va cauta sa realizeze un portofoliu diversificat, care sa produca venituri fixe si, respectiv, variabile, într-o proportie stabilita în functie de conjunctura economica.
(2) Administratorul nu va putea achizitiona mai mult de 5% din actiunile aceleiasi societati comerciale si nici nu va putea achizitiona actiuni, obligatiuni sau alte valori mobiliare ale unei persoane juridice care nu si-a îndeplinit obligatia de plata a dividendelor ori dobânzilor sau acorda împrumuturi persoanei juridice respective.

Plasarea sumelor debani

Art. 833. – (1) Administratorul va putea depozita sumele de bani care îi sunt încredintate la o institutie de credit sau de asigurare ori la un organism de plasament colectiv, în masura în care depozitul este rambursabil la vedere sau în urma unui aviz de maximum 30 de zile.
(2) Administratorul va putea efectua, totodata, depuneri pe perioade mai lungi în masura în care acestea sunt garantate integral de Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar sau, dupa caz, de Fondul de protejare a asiguratilor.
(3) În lipsa garantiei prevazute la alin. (2), administratorul nu va putea efectua depuneri pe perioade mai lungi, cu exceptia cazului în care instanta îl autorizeaza în acest sens si în conformitate cu regulile determinate de aceasta.

Mentinerea
plasamentelor
anterioare

Art. 834. – (1) Administratorul va putea mentine plasamentele existente la data preluarii functiei chiar daca acestea nu sunt considerate sigure.
(2) Administratorul va putea, totodata, sa detina valori mobiliare care le înlocuiesc pe cele detinute anterior ca urmare a reorganizarii, lichidarii sau fuziunii persoanei juridice emitente.

Obligatia de reparare prejudiciului pentru
plasamentele nesigure

Art. 835. – (1) Se prezuma ca un administrator actioneaza prudent daca îsi îndeplineste atributiile în conformitate cu prevederile prezentei sectiuni.
(2) Administratorul care efectueaza un alt plasament decât cele
mentionate la art. 831 si care nu a fost autorizat expres de catre beneficiar va fi tinut sa repare prejudiciul rezultat fara a se tine seama de existenta vreunei culpe.

Obligatia
administratorului de
a-si arata calitatea

Art. 836. – (1) Administratorul trebuie sa indice calitatea sa si persoana beneficiarului pentru plasamentele facute în cursul administrarii. (2) În caz contrar, plasamentul si profitul aferent vor reveni tot
beneficiarului. Daca plasamentele sunt nerentabile, administratorul va acoperi personal pierderile cauzate beneficiarului.
 

 

Sectiunea a 6-a
Repartitia profiturilor si a pierderilor

Repartitia profitului si
a pierderilor

Art. 837. – (1) Repartitia profitului si a pierderilor între beneficiarul fructelor si cel al capitalului se va realiza în conformitate cu prevederile actului constitutiv.
(2) În lipsa unei indicatii exprese în act, repartitia se face echitabil, tinând seama de obiectul administrarii, de circumstantele care au dat nastere la administrare, precum si de practicile contabile general acceptate.

Debitarea contului devenituri

Art. 838. – (1) Contul de venituri se va debita cu sumele reprezentând urmatoarele cheltuieli si alte cheltuieli de natura similara, în urmatoarea ordine:
a) impozitele si taxele platite, aferente bunurilor administrate;
b) jumatate din remuneratia administratorului si din cheltuielile
rezonabile efectuate de acesta pentru administrarea comuna a capitalului si a dobânzilor;
c) primele de asigurare, costurile reparatiilor minore, precum si celelalte cheltuieli obisnuite ale administrarii;
d) cheltuielile efectuate pentru conservarea drepturilor beneficiarului fructelor si jumatate din costurile prilejuite de descarcarea judiciara de gestiune, în masura în care instanta judecatoreasca nu dispune altfel;
e) costurile amortizarii bunurilor, cu exceptia celor utilizate în scop personal de catre beneficiar.
(2) Administratorul va putea repartiza cheltuielile importante pe o perioada de timp rezonabila, pentru a mentine veniturile la un nivel constant.

Debitarea contului decapital

Art. 839. – (1) Contul de capital se va debita cu sumele reprezentând cheltuieli care nu sunt trecute în debitul contului de venituri, precum cheltuielile referitoare la investitiile de capital, înstrainarea de bunuri, conservarea drepturilor beneficiarului capitalului sau a dreptului de proprietate a bunurilor administrate.
(2) Contul de capital se va debita, totodata, cu sumele reprezentând taxe si impozite platite asupra câstigurilor din capital, chiar si atunci când legea speciala le califica impozite pe venit.

Momentul nasterii
dreptului
beneficiarului la
venitul net

Art. 840. – Beneficiarul fructelor este îndreptatit la venitul net rezultat din administrarea bunurilor începând cu data prevazuta în actul constitutiv sau, în lipsa unei asemenea date, de la momentul începerii administrarii ori, dupa caz, al decesului testatorului.

Dobândirea fructelor

Art. 841. – (1) Când beneficiarul este proprietarul bunului frugifer, fructele se dobândesc potrivit regulilor prevazute la art. 550 alin. (2) si (3). În cazul în care beneficiarul este o terta persoana, se aplica în mod corespunzator regulile prevazute la art. 710 si 711.
(2) Dividendele si distributiile unei persoane juridice se datoreaza de la data indicata în hotarârea de distributie sau, în lipsa acesteia, de la data hotarârii respective. Beneficiarul nu va avea dreptul la plata dividendelor stabilite ulterior momentului încetarii dreptului sau.
 

 

Sectiunea a 7-a
Darea de seama anuala

Obligatia privind
darea de seama

Art. 842. – Cel putin o data pe an administratorul îi va prezenta beneficiarului o dare de seama a gestiunii sale.

Continutul si auditarea
darii de seama

Art. 843. – (1) Darea de seama trebuie sa cuprinda toate informatiile necesare verificarii exactitatii acesteia.
(2) La cererea persoanei interesate, darea de seama poate fi auditata de catre un expert independent.
(3) În cazul în care administratorul se opune auditarii, persoana
interesata poate sa solicite instantei judecatoresti desemnarea unui expert independent pentru a verifica darea de seama.

Darea de seama în
ipoteza în care sunt
mai multi
administratori

Art. 844. – Daca sunt mai multi administratori, acestia vor întocmi o singura dare de seama, cu exceptia cazului în care atributiile lor au fost repartizate prin lege, prin actul constitutiv sau de catre instanta judecatoreasca, iar aceasta repartizare a fost respectata.
Examinarea registrelor Art. 845. – Administratorul este obligat sa-i permita beneficiarului, în orice moment, examinarea registrelor si a documentelor justificative ce au legatura cu gestiunea sa.
 

 

CAPITOLUL IV
Încetarea administrarii

Sectiunea 1
Cauzele de încetare

Cazurile de încetare

Art. 846. – Administrarea înceteaza:
a) prin stingerea dreptului beneficiarului asupra bunurilor administrate;
b) prin expirarea termenului sau împlinirea conditiei stipulate în actul constitutiv;
c) prin îndeplinirea scopului administrarii sau prin încetarea cauzei care a dat nastere administrarii;
d) prin denuntarea de catre beneficiar a actului de desemnare, ca urmare a solicitarii comunicate administratorului, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, de a restitui bunurile de îndata;
e) prin înlocuirea administratorului de catre beneficiar sau de catre instanta judecatoreasca, la cererea altei persoane interesate;
f) prin decesul, punerea sub interdictie judecatoreasca, renuntarea administratorului ori supunerea acestuia la procedura insolventei;
g) prin punerea sub interdictie judecatoreasca a beneficiarului sau supunerea acestuia la procedura insolventei, în masura în care aceasta afecteaza bunurile administrate.

Notificarea renuntarii

Art. 847. – (1) Administratorul poate renunta la atributiile sale, pe baza notificarii adresate, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, beneficiarului si, dupa caz, celorlalti administratori sau persoanei împuternicite sa desemneze un înlocuitor.
(2) Notificarea va cuprinde un termen de preaviz rezonabil, care sa permita beneficiarului sa numeasca un alt administrator sau sa preia el însusi administrarea bunurilor. În caz contrar, administratorul va repara prejudiciul cauzat prin renuntarea sa intempestiva.
(3) Renuntarea administratorului produce efecte de la data expirarii termenului de preaviz.

Moartea sau punerea
sub interdictie a
administratorului

Art. 848. – (1) Moartea sau punerea sub interdictie a administratorului va fi comunicata beneficiarului si, dupa caz, celorlalti administratori, de catre mostenitorii acestuia sau executorul testamentar ori de catre tutorele administratorului.
(2) Mostenitorii, executorul testamentar si tutorele, dupa caz, sunt obligati sa întreprinda, în privinta oricarei afaceri începute, orice masura imediata care este necesara pentru prevenirea producerii unei pierderi, precum si sa dea socoteala si sa predea bunurile catre persoana îndreptatita.

Obligatiile asumate
ulterior încetarii
administrarii

Art. 849. – (1) Obligatiile asumate fata de terti, ulterior încetarii administrarii, de un administrator de buna-credinta sunt pe deplin valabile si îl obliga pe beneficiar sau, dupa caz, pe fiduciar. (2) Prevederile alin. (1) se aplica si în cazul obligatiilor asumate de administrator ulterior încetarii administrarii, atunci când aceasta este o consecinta necesara sau o masura necesara pentru prevenirea pierderilor.
(3) Beneficiarul sau fiduciarul este de asemenea tinut de obligatiile asumate fata de tertii care nu au cunoscut faptul încetarii administrarii.
(4) Fiduciarul raspunde numai în limitele activului masei patrimoniale fiduciare.
 

 

Sectiunea a 2-a
Darea de seama si predarea bunurilor

Darea de seama finala

Art. 850. – (1) La încetarea raporturilor de administrare, administratorul va prezenta o dare de seama finala beneficiarului si, dupa caz, administratorului înlocuitor sau celorlalti administratori. În cazul încetarii simultane a raporturilor de administrare a mai multor administratori, acestia vor prezenta o singura dare de seama, cu exceptia cazului în care atributiile acestora sunt separate.
(2) Darea de seama va cuprinde toate datele necesare pentru a permite verificarea exactitatii sale. Registrele si celelalte documente justificative vor putea fi consultate de persoanele interesate.
(3) Acceptarea darii de seama de catre beneficiar îl descarca pe
administrator.

Descarcarea judiciara
de gestiune

Art. 851. – (1) În cazul în care oricare dintre beneficiari nu accepta darea de seama, administratorul poate cere instantei judecatoresti sa o încuviinteze.
(2) Ori de câte ori se considera necesar, instanta judecatoreasca va dispune efectuarea unei expertize de specialitate.

Locul predarii
bunurilor

Art. 852. – În lipsa unei stipulatii contrare, administratorul preda bunurile administrate la locul unde se gasesc acestea.

Întinderea obligatiei de restituire

Art. 853. – (1) Administratorul este obligat sa predea tot ce a primit în exercitarea atributiilor sale, chiar daca plata primita de la tert este nedatorata beneficiarului sau, dupa caz, fiduciarului, pentru masa patrimoniala fiduciara.
(2) Administratorul este, de asemenea, obligat sa restituie orice profit sau orice alt avantaj patrimonial, realizat în folos personal, prin utilizarea, fara permisiune, a datelor si a informatiilor obtinute în virtutea calitatii sale.
(3) Administratorul care a folosit, fara permisiune, un bun este obligat sa-l indemnizeze pe beneficiar sau, dupa caz, pe fiduciar, în contul masei patrimoniale fiduciare cu echivalentul folosintei bunului.

Suportarea
cheltuielilor
administrarii

Art. 854. - (1) Cheltuielile administrarii, inclusiv cele ocazionate de prezentarea darii de seama si de predarea bunurilor, sunt în sarcina beneficiarului sau, dupa caz, a fiduciarului, pentru masa patrimoniala fiduciara.
(2) În cazul renuntarii, denuntarii actului de desemnare sau al înlocuirii administratorului, beneficiarul ori fiduciarul, în contul masei patrimoniale fiduciare, are în sarcina, pe lânga cheltuielile mentionate la alin. (1), si plata remuneratiei cuvenite administratorului în raport cu durata activitatii sale.

Data curgerii
dobânzilor

Art. 855. – (1) Administratorul datoreaza dobânzi asupra soldului de la data acceptarii ori a încuviintarii judiciare a darii de seama sau, dupa caz, de la data notificarii prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire sau prin orice alt mijloc prevazut de lege.
(2) Beneficiarul sau fiduciarul, pentru masa patrimoniala fiduciara, datoreaza dobânzi pentru sumele cuvenite administratorului doar de la punerea în întârziere potrivit alin. (1).

Deducerea
remuneratiei

Art. 856. – (1) Administratorul poate deduce din soldul administrarii remuneratia care îi este datorata de beneficiar sau de fiduciar, în contul masei patrimoniale fiduciare, pentru activitatea sa.
(2) Administratorul are drept de retentie asupra bunului administrat pâna la plata integrala a datoriei fata de el.

Solidaritatea
beneficiarilor

Art. 857. – În caz de pluralitate de beneficiari, acestia sunt tinuti solidar la îndeplinirea obligatiilor fata de administrator.
 

 

TITLUL VI
Proprietatea publica

CAPITOLUL I
Dispozitii generale

Definitia dreptului de
proprietate publica

Art. 858. – Proprietatea publica este dreptul de proprietate ce apartine statului sau unei unitati administrativ-teritoriale asupra bunurilor care, prin natura lor sau prin declaratia legii, sunt de uz ori de interes public, cu conditia sa fie dobândite printr-unul din modurile prevazute de lege.

Obiectul proprietatii
publice. Delimitarea de
domeniul privat

Art. 859. – (1) Constituie obiect exclusiv al proprietatii publice bogatiile de interes public ale subsolului, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil, de interes national, plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite prin lege organica.
(2) Celelalte bunuri care apartin statului ori unitatilor administrativ- teritoriale fac parte, dupa caz, din domeniul public sau din domeniul privat al acestora, însa numai daca au fost, la rândul lor, dobândite printr-unul din modurile prevazute de lege.

Domeniul public
national, judetean silocal

Art. 860. – (1) Bunurile proprietate publica fac parte din domeniul public national, judetean sau, dupa caz, local.
(2) Delimitarea dintre domeniul public national, judetean si local se face în conditiile legii.
(3) Bunurile care formeaza obiectul exclusiv al proprietatii publice a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale potrivit unei legi organice nu pot fi trecute din domeniul public al statului în domeniul public al unitatii administrativ-teritoriale sau invers decât ca urmare a modificarii legii organice. În celelalte cazuri, trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unitatii administrativ-teritoriale si invers se face în conditiile legii.

Caracterele dreptului
de proprietate publica

Art. 861. – (1) Bunurile proprietate publica sunt inalienabile, imprescriptibile si insesizabile.
(2) Proprietatea asupra acestor bunuri nu se stinge prin neuz si nu poate fi dobândita de terti prin uzucapiune sau, dupa caz, prin posesia de buna- credinta asupra bunurilor mobile.
(3) În conditiile legii, bunurile proprietate publica pot fi date în
administrare sau în folosinta si pot fi concesionate ori închiriate.

Limitele exercitarii
dreptului de
proprietate publica

Art. 862. – (1) Dreptul de proprietate publica este susceptibil de orice limite reglementate de lege sau de prezentul cod pentru dreptul de proprietate privata, în masura în care acestea sunt compatibile cu uzul sau interesul public caruia îi sunt destinate bunurile afectate.
(2) Incompatibilitatea se constata prin acordul între titularul proprietatii publice si persoana interesata sau, în caz de divergenta, pe cale judecatoreasca.
(3) În aceste cazuri, persoana interesata are dreptul la o justa si
prompta despagubire din partea titularului proprietatii publice.

Cazurile de dobândire
a dreptului de
proprietate publica

Art. 863. – Dreptul de proprietate publica se dobândeste:
a) prin achizitie publica, efectuata în conditiile legii;
b) prin expropriere pentru cauza de utilitate publica, în conditiile legii;
c) prin donatie sau legat, acceptat în conditiile legii, daca bunul, prin natura lui sau prin vointa dispunatorului, devine de uz ori de interes public;
d) prin conventie cu titlu oneros, daca bunul, prin natura lui sau prin vointa dobânditorului, devine de uz ori de interes public;
e) prin transferul unui bun din domeniul privat al statului în domeniul public al acestuia sau din domeniul privat al unei unitati administrativ- teritoriale în domeniul public al acesteia, în conditiile legii;
f) prin alte moduri stabilite de lege.

Stingerea dreptului de proprietate publica

Art. 864. – Dreptul de proprietate publica se stinge daca bunul a pierit ori a fost trecut în domeniul privat, daca a încetat uzul sau interesul public, cu respectarea conditiilor prevazute de lege.

Apararea dreptului de
proprietate publica

Art. 865. – (1) Obligatia apararii în justitie a proprietatii publice revine titularului. (2) Titularii drepturilor corespunzatoare proprietatii publice sunt obligati:
a) sa îl informeze pe proprietar cu privire la orice tulburare adusa dreptului de proprietate publica;
b) sa îl introduca în proces pe titularul dreptului de proprietate publica, în conditiile prevazute de Codul de procedura civila.
(3) Dispozitiile art. 563 se aplica în mod corespunzator.
 

 

CAPITOLUL II
Drepturile reale corespunzatoare
proprietatii publice

Sectiunea 1
Dispozitii generale

Drepturile reale
corespunzatoareproprietatii publice

Art. 866. – Drepturile reale corespunzatoare proprietatii publice sunt dreptul de administrare, dreptul de concesiune si dreptul de folosinta cu titlu gratuit.
 

 

Sectiunea a 2-a
Dreptul de administrare

Constituirea
dreptului de
administrare

Art. 867. – (1) Dreptul de administrare se constituie prin hotarâre a Guvernului, a consiliului judetean sau, dupa caz, a consiliului local.
(2) Autoritatile prevazute la alin. (l) controleaza modul de exercitare a dreptului de administrare.

Exercitarea dreptului de administrare

Art. 868. – (1) Dreptul de administrare apartine regiilor autonome sau, dupa caz, autoritatilor administratiei publice centrale sau locale si altor institutii publice de interes national, judetean ori local.
(2) Titularul dreptului de administrare poate folosi si dispune de bunul dat în administrare în conditiile stabilite de lege si, daca este cazul, de actul de constituire.

Stingerea dreptului
de administrare

Art. 869. – Dreptul de administrare înceteaza odata cu încetarea dreptului de proprietate publica sau prin actul de revocare emis, în conditiile legii, daca interesul o impune, de organul care l-a constituit.

Apararea dreptului
de administrare

Art. 870. – (1) Apararea în justitie a dreptului de administrare revine titularului dreptului.
(2) Dispozitiile art. 696 alin. (1) se aplica în mod corespunzator.
 

 

Sectiunea a 3-a
Dreptul de concesiune

Continutul dreptului
de concesiune

Art. 871. – (1) Concesionarul are dreptul si, în acelasi timp, obligatia de exploatare a bunului, în schimbul unei redevente si pentru o durata determinata, cu respectarea conditiilor prevazute de lege si a contractului de concesiune.
(2) Calitatea de concesionar o poate avea orice persoana fizica sau persoana juridica.
(3) Procedura de concesionare, precum si încheierea, executarea si încetarea contractului de concesiune sunt supuse conditiilor prevazute de lege.

Exercitarea dreptului de concesiune

Art. 872. – (1) Concesionarul poate efectua orice acte materiale sau juridice necesare pentru a asigura exploatarea bunului. Cu toate acestea, sub sanctiunea nulitatii absolute, concesionarul nu poate înstraina si nici greva bunul dat în concesiune sau, dupa caz, bunurile destinate ori rezultate din realizarea concesiunii si care trebuie, potrivit legii sau actului constitutiv, sa fie predate concedentului la încetarea, din orice motive, a concesiunii.
(2) Fructele, precum si, în limitele prevazute de lege si în actul de constituire, productele bunului concesionat revin concesionarului.
(3) În toate cazurile, exercitarea dreptului de concesiune este supusa controlului din partea concedentului, în conditiile legii si ale contractului de concesiune.

Apararea dreptului
de concesiune

Art. 873. – (1) Apararea în justitie a dreptului de concesiune revine concesionarului.
(2) Dispozitiile art. 696 alin. (1) se aplica în mod corespunzator.
 

 

Sectiunea a 4-a
Dreptul de folosinta cu titlu gratuit

Continutul si limitele
dreptului de folosinta
cu titlu gratuit

Art. 874. – (1) Dreptul de folosinta asupra bunurilor proprietate publica se acorda, cu titlu gratuit, pe termen limitat, în favoarea institutiilor de utilitate publica.
(2) În lipsa unor dispozitii contrare în actul de constituire, titularul nu beneficiaza de fructele civile ale bunului.
(3) Dispozitiile privind constituirea si încetarea dreptului de administrare se aplica în mod corespunzator.

Apararea dreptului
de folosinta cu titlu
gratuit

Art. 875. – (1) Apararea în justitie a dreptului de folosinta cu titlu gratuit revine titularului dreptului.
(2) Dispozitiile art. 696 alin.(1) se aplica în mod corespunzator.
 

 

TITLUL VII
Cartea funciara

CAPITOLUL I
Dispozitii generale

Scopul si obiectul
cartii funciare

Art. 876. – (1) Cartea funciara descrie imobilele si arata drepturile reale ce au ca obiect aceste bunuri.
(2) În cazurile prevazute de lege pot fi înscrise în cartea funciara si alte drepturi, fapte sau raporturi juridice daca au legatura cu imobilele cuprinse în cartea funciara.
(3) Prin imobil, în sensul prezentului titlu, se întelege una sau mai multe parcele de teren alaturate, indiferent de categoria de folosinta, cu sau fara constructii, apartinând aceluiasi proprietar, situate pe teritoriul unei unitati administrativ-teritoriale si care sunt identificate printr-un numar cadastral unic.
Drepturile tabulare Art. 877. – Drepturile reale imobiliare înscrise în cartea funciara sunt drepturi tabulare. Ele se dobândesc, modifica si sting numai cu respectarea regulilor de carte funciara.

Obiectul drepturilor
tabulare

Art. 878. – (1) Obiectul drepturilor tabulare este imobilul, definit la art. 876 alin.(3), care dupa înscrierea în cartea funciara nu mai poate sa fie modificat decât cu respectarea regulilor de carte funciara.
(2) Aceeasi carte funciara nu poate cuprinde decât un singur imobil.

Modificarea
imobilului
înscris în cartea
funciara

Art. 879. – (1) Imobilul înscris în cartea funciara se poate modifica prin alipiri, daca mai multe imobile alaturate se unesc într-un singur imobil sau daca se adauga o parte dintr-un imobil la un alt imobil ori, dupa caz, se mareste întinderea acestuia.
(2) De asemenea, imobilul înscris în cartea funciara se modifica si prin dezlipiri, daca se desparte o parte din imobil sau se micsoreaza întinderea acestuia.
(3) Alipirea sau dezlipirea unui imobil grevat cu sarcini nu se poate face decât cu consimtamântul titularilor acelor sarcini. Refuzul titularilor sarcinilor nu trebuie sa fie abuziv, el putând fi cenzurat de catre instanta judecatoreasca.
(4) Daca însa creditorii ipotecari consimt la alipirea, sau, dupa caz, atât la dezlipirea cât si la alipirea imobilului grevat la un alt imobil, în lipsa de conventie contrara, ipotecile vor lua rang dupa cele ce greveaza imobilul la care s-a facut alipirea.
(5) Operatiunile de modificare a imobilului înscris în cartea funciara, prin alipiri sau dezlipiri, au caracter material si nu implica niciun transfer de proprietate.

Înscrierile în caz de
alipire sau dezlipire

Art. 880. – (1) În caz de alipire sau dezlipire, se vor efectua transcrieri, daca un imobil trece dintr-o carte funciara în alta, sau reînscrieri, daca transcriindu-se o parte din imobil într-o alta carte funciara, restul se trece în vechea carte funciara, cu mentionarea noului numar cadastral.
(2) Daca întregul imobil înscris în cartea funciara a fost transcris, aceasta se va închide si nu va mai putea fi redeschisa pentru noi înscrieri.

Felurile înscrierilor

Art. 881. – (1) Înscrierile sunt de trei feluri: intabularea, înscrierea provizorie si notarea.
(2) Intabularea si înscrierea provizorie au ca obiect drepturile tabulare, iar notarea se refera la înscrierea altor drepturi, acte, fapte sau raporturi juridice în
legatura cu imobilele cuprinse în cartea funciara.
(3) Înscrierea provizorie si notarea se fac numai în cazurile anume prevazute de lege.

Înscrierea
drepturilor reale
afectate de modalitati

Art. 882. – (1) Drepturile reale sub conditie suspensiva sau rezolutorie nu se intabuleaza. Ele se pot însa înscrie provizoriu.
(2) Termenul extinctiv sau sarcina liberalitatii se va putea arata atât în cuprinsul intabularii, cât si al înscrierii provizorii.

Cercetarea cartiifunciare

Art. 883. – (1) Orice persoana, fara a fi tinuta sa justifice vreun interes, poate cerceta orice carte funciara, precum si celelalte documente cu care aceasta se întregeste, potrivit legii, cu exceptia evidentelor privitoare la siguranta nationala. Mapa cu înscrisurile care au stat la baza efectuarii înscrierilor în cartea funciara poate fi consultata de orice persoana interesata cu respectarea dispozitiilor legale cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date.
(2) La cerere, se vor elibera extrase sau copii certificate, conforme cu exemplarul original aflat în arhiva.
(3) Nimeni nu va putea invoca faptul ca nu a avut cunostinta de existenta vreunei înscrieri efectuate în cartea funciara sau, dupa caz, a unei cereri de înscriere înregistrate la biroul de cadastru si publicitate imobiliara.

Procedura de
înscriere

Art. 884. – Procedura de înscriere în cartea funciara se va stabili prin lege speciala.
 

 

CAPITOLUL II
Înscrierea drepturilor tabulare

Dobândirea si
stingerea drepturilor
reale asupra
imobilelor

Art. 885. – (1) Sub rezerva unor dispozitii legale contrare, drepturile reale asupra imobilelor cuprinse în cartea funciara se dobândesc, atât între parti, cât si fata de terti, numai prin înscrierea lor în cartea funciara, pe baza actului sau faptului care a justificat înscrierea.
(2) Drepturile reale se vor pierde sau stinge numai prin radierea lor din cartea funciara cu consimtamântul titularului dat prin act autentic notarial. Acest consimtamânt nu este necesar daca dreptul se stinge prin împlinirea termenului aratat în înscriere ori prin decesul sau, dupa caz, prin încetarea existentei juridice a titularului, daca acesta era o persoana juridica.
(3) Daca dreptul ce urmeaza sa fie radiat este grevat în folosul unei terte persoane, radierea se va face cu pastrarea dreptului acestei persoane, cu exceptia cazurilor anume prevazute de lege.
(4) Hotarârea judecatoreasca definitiva sau, în cazurile prevazute de lege, actul autoritatii administrative, va înlocui acordul de vointa sau, dupa caz, consimtamântul titularului.

Modificarea
drepturilor reale
asupra imobilelor

Art. 886. – Modificarea unui drept real imobiliar se face potrivit regulilor stabilite pentru dobândirea sau stingerea drepturilor reale, daca prin lege nu se dispune altfel.

Dobândirea unor
drepturi reale fara
înscriere

Art. 887. – (1) Drepturile reale se dobândesc fara înscriere în cartea funciara când provin din mostenire, accesiune naturala, vânzare silita, expropriere pentru cauza de utilitate publica, precum si în alte cazuri expres prevazute de lege.
(2) Cu toate acestea, în cazul vânzarii silite, daca urmarirea imobilului nu a fost în prealabil notata în cartea funciara, drepturile reale astfel dobândite nu vor putea fi opuse tertilor dobânditori de buna-credinta.
(3) În cazurile prevazute la alin. (1), titularul drepturilor astfel dobândite nu va putea însa dispune de ele prin cartea funciara decât dupa ce s-a facut înscrierea.

Conditiile de
înscriere

Art. 888. – Înscrierea în cartea funciara se efectueaza în baza actului autentic notarial, a hotarârii judecatoresti ramasa definitiva, a certificatului de mostenitor sau în baza unui alt act în cazurile în care legea prevede aceasta.

Renuntarea la
dreptul de
proprietate

Art. 889. – (1) Proprietarul poate renunta la dreptul sau printr-o declaratie autentica notariala înregistrata la biroul de cadastru si publicitate imobiliara pentru a se înscrie radierea dreptului.
(2) În acest caz, comuna, orasul sau municipiul, dupa caz, poate cere înscrierea dreptului de proprietate în folosul sau, în baza hotarârii consiliului local, cu respectarea dispozitiilor legale privind transferul drepturilor reale imobiliare, daca o alta persoana nu a solicitat înscrierea în temeiul uzucapiunii.
(3) În situatia bunurilor grevate de sarcini reale unitatea administrativ- teritoriala care a preluat bunul este tinuta în limita valorii bunului.

Data producerii
efectelor înscrierilor

Art. 890. – (1) Înscrierile în cartea funciara îsi vor produce efectele de la data înregistrarii cererilor, tinându-se însa cont de data, ora si minutul înregistrarii acestora în toate cazurile în care cererea a fost depusa personal, prin mandatar ori notar public sau, dupa caz, comunicata prin telefax, posta electronica sau prin alte mijloace ce asigura transmiterea textului si confirmarea primirii cererii de înscriere cu toate documentele justificative.
(2) În cazul drepturilor de ipoteca, ordinea înregistrarii cererilor va determina si rangul acestora.
(3) Daca mai multe cereri s-au primit în aceeasi zi prin posta sau curier, drepturile de ipoteca vor avea acelasi rang, iar celelalte drepturi vor dobândi numai provizoriu rang egal, urmând ca instanta sa se pronunte, la cererea oricarei persoane interesate, asupra rangului si, daca va fi cazul, asupra radierii înscrierii nevalabile.
(4) În cazul în care doua sau mai multe drepturi au primit provizoriu rang egal, potrivit dispozitiilor alin. (3), va fi preferat, indiferent de data certa a titlurilor aflate în concurs, cel care a fost pus în posesia bunului sau, dupa caz, cel fata de care debitorul si-a executat cel dintâi obligatiile ce îi incumba, cu exceptia drepturilor de ipoteca care vor avea acelasi rang. În situatia în care niciunul din dobânditori n-a fost pus în posesia bunului sau, dupa caz, debitorul
nu si-a executat obligatiile fata de niciunul dintre ei, va fi preferat cel care a sesizat cel dintâi instanta de judecata în temeiul dispozitiilor prezentului articol.
(5) Dispozitiile alin. (3) si (4) se aplica si atunci când în aceeasi zi o cerere de înscriere a fost primita personal, iar alta prin posta sau curier.

Conflictul dintre
tertii dobânditori de
la un autor comun

Art. 891. – În cazul în care doua sau mai multe persoane au fost îndreptatite sa dobândeasca, prin acte încheiate cu acelasi autor, drepturi asupra aceluiasi imobil care se exclud reciproc, cel care si-a înscris primul dreptul va fi socotit titularul dreptului tabular, indiferent de data titlului în temeiul caruia s-a savârsit înscrierea în cartea funciara.

Situatia tertului
dobânditor de rea-credinta

Art. 892. – (1) Cel care a fost îndreptatit, printr-un act juridic valabil încheiat, sa înscrie un drept real în folosul sau poate cere radierea din cartea funciara a unui drept concurent sau, dupa caz, acordarea de rang preferential fata de înscrierea efectuata de alta persoana, însa numai daca sunt întrunite urmatoarele trei conditii:
a) actul juridic în temeiul caruia se solicita radierea sau acordarea rangului preferential sa fie anterior aceluia în baza caruia tertul si-a înscris dreptul;
b) dreptul reclamantului si cel al tertului dobânditor sa provina de la un autor comun;
c) înscrierea dreptului în folosul reclamantului sa fi fost împiedicata de tertul dobânditor prin violenta sau viclenie, dupa caz.
(2) Radierea sau acordarea rangului preferential poate fi ceruta si daca violenta ori viclenia a provenit de la o alta persoana decât tertul dobânditor, dar numai daca acesta din urma a cunoscut sau, dupa caz, trebuia sa cunoasca aceasta împrejurare la data încheierii contractului în baza caruia a dobândit dreptul intabulat în folosul sau.
(3) Dreptul la actiune se prescrie în termen de 3 ani de la data înscrierii de catre tert a dreptului în folosul sau.

Persoanele împotriva carora se poate faceînscrierea drepturilor tabulare

Art. 893. – Înscrierea unui drept real se poate efectua numai: a) împotriva aceluia care, la data înregistrarii cererii, este înscris ca titular al dreptului asupra caruia înscrierea urmeaza sa fie facuta; b) împotriva aceluia care, înainte de a fi fost înscris, si-a grevat dreptul, daca amândoua înscrierile se cer deodata.

Înscrierea
drepturilor reale în
cazul actelor juridice
succesive

Art. 894. – În cazul în care un drept supus înscrierii în cartea funciara a facut obiectul unor cesiuni succesive fara ca înscrierile sa fi fost efectuate, cel din urma îndreptatit nu va putea cere înscrierea dreptului în folosul sau decât daca solicita, odata cu înscrierea acestuia, si înscrierea dobândirilor succesive anterioare pe care le va dovedi cu înscrisuri originale sau copii legalizate, dupa caz.

Înscrierile întemeiate
pe obligatiile
defunctului

Art. 895. – Înscrierile întemeiate pe obligatiile defunctului se vor putea savârsi si dupa ce dreptul a fost înscris pe numele mostenitorului, însa numai în masura în care mostenitorul este tinut de aceste obligatii.

Actiunea în prestatie
tabulara

Art. 896. – (1) În cazurile în care cel obligat sa transmita, sa constituie ori sa modifice în folosul altuia un drept real asupra unui imobil nu îsi executa obligatiile necesare pentru înscrierea în cartea funciara, se va putea cere instantei judecatoresti sa dispuna înscrierea; dreptul la actiune este prescriptibil în conditiile legii.
(2) Daca actiunea în prestatie tabulara a fost notata în cartea funciara, hotarârea judecatoreasca se va înscrie, din oficiu, si împotriva acelora care au dobândit vreun drept tabular dupa notare.

Efectele actiunii în
prestatie tabulara
fata de tertul
dobânditor de rea-
credinta

Art. 897. – (1) Actiunea în prestatie tabulara se va putea îndrepta si împotriva tertului dobânditor înscris anterior în cartea funciara, daca actul juridic invocat de reclamant este anterior celui în temeiul caruia a fost înscris dreptul tertului dobânditor, iar acesta a fost de rea-credinta la data încheierii actului.
(2) Dreptul la actiune împotriva tertului se prescrie în termen de 3 ani de la data înscrierii de catre acesta a dreptului în folosul sau, cu exceptia cazului în care dreptul la actiune al reclamantului contra antecesorului tabular s-a prescris mai înainte.

Înscrierea provizorie

Art. 898. – În afara altor cazuri prevazute de lege, înscrierea provizorie în cartea funciara se va putea cere:
1. daca dreptul real dobândit este afectat de o conditie suspensiva ori rezolutorie sau daca priveste ori greveaza o constructie viitoare; în cazul înscrierii provizorii având ca obiect o constructie viitoare, justificarea acesteia se face în conditiile legii;
2. daca, în temeiul unei hotarâri care nu este înca definitiva, partea cazuta în pretentii a fost obligata la stramutarea, constituirea sau stingerea unui drept tabular ori cel care administreaza bunurile unei alte persoane a fost obligat sa dea o garantie ipotecara;
3. daca debitorul a consemnat sumele pentru care a fost înscrisa ipoteca;
4. daca se dobândeste un drept tabular înscris provizoriu;
5.daca ambele parti consimt doar pentru efectuarea unei înscrieri provizorii.

Efectele înscrierii
provizorii

Art. 899. – (1) Înscrierea provizorie are ca efect dobândirea, modificarea sau stingerea unui drept tabular de la data înregistrarii cererii, sub conditia si în masura justificarii ei.
(2) Justificarea unei înscrieri provizorii se face cu consimtamântul celui împotriva caruia s-a efectuat înscrierea provizorie sau în temeiul unei hotarâri judecatoresti definitive.
(3) Justificarea radierii dreptului de ipoteca se face în temeiul hotarârii judecatoresti de validare ramase definitive, a consimtamântului creditorului dat în forma autentica, a procesului-verbal întocmit de executorul judecatoresc prin care se constata acceptarea platii sau, dupa caz, a încheierii întocmite de acesta prin care se constata efectuarea platii, ramasa definitiva.
(4) Justificarea unei înscrieri provizorii îsi întinde efectul asupra tuturor înscrierilor care s-au facut conditionat de justificarea ei; nejustificarea unei înscrieri provizorii atrage, la cererea celui interesat, radierea ei si a tuturor înscrierilor care s-au facut conditionat de justificarea ei.

Prezumtia existentei
sau inexistentei unui
drept tabular

Art. 900. – (1) Daca în cartea funciara s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezuma ca dreptul exista în folosul ei.
(2) Daca un drept real s-a radiat din cartea funciara, se prezuma ca acel drept nu exista.
(3) Dovada contrara se poate face numai în cazurile prevazute la art. 887, precum si pe calea actiunii în rectificare.

Dobândirea cu
buna-credinta a unui
drept tabular

Art. 901. – (1) Sub rezerva unor dispozitii legale contrare, oricine a dobândit cu buna-credinta vreun drept real înscris în cartea funciara, în temeiul unui act juridic cu titlu oneros, va fi socotit titularul dreptului înscris în folosul sau, chiar daca, la cererea adevaratului titular, dreptul autorului sau este radiat din cartea funciara.
(2) Tertul dobânditor este considerat de buna-credinta numai daca, la data înregistrarii cererii de înscriere a dreptului în folosul sau, sunt îndeplinite urmatoarele conditii:
a) nu a fost înregistrata nicio actiune prin care se contesta cuprinsul cartii funciare;
b) din cuprinsul cartii funciare nu rezulta nicio cauza care sa justifice rectificarea acesteia în favoarea altei persoane; si
c) nu a cunoscut, pe alta cale, inexactitatea cuprinsului cartii funciare.
(3) Dispozitiile prezentului articol sunt aplicabile si tertului care a dobândit cu buna-credinta un drept de ipoteca în temeiul unui act juridic încheiat cu titularul de carte funciara ori cu succesorul sau în drepturi, dupa caz.
(4) Dispozitiile prezentului articol nu pot fi însa opuse de o parte
contractanta celeilalte si nici de succesorii lor universali sau cu titlu universal, dupa caz.
 

CAPITOLUL III
Notarea unor drepturi, fapte si raporturi juridice

Actele sau faptele
supuse notarii

Art. 902. – (1) Drepturile, faptele sau alte raporturi juridice prevazute la art. 876 alin. (2) devin opozabile tertelor persoane exclusiv prin notare, daca nu se dovedeste ca au fost cunoscute pe alta cale, în afara cazului în care din lege rezulta ca simpla cunoastere a acestora nu este suficienta pentru a suplini lipsa de publicitate. În caz de conflict de drepturi care provin de la un autor comun, dispozitiile art. 890-892, 896 si art. 897 se aplica în mod corespunzator.
(2) În afara altor cazuri prevazute de lege, sunt supuse notarii în cartea funciara:
1.punerea sub interdictie judecatoreasca si ridicarea acestei masuri;
2. cererea de declarare a mortii unei persoane fizice, hotarârea
judecatoreasca de declarare a mortii si cererea de anulare sau de rectificare a hotarârii judecatoresti de declarare a mortii;
3. calitatea de bun comun a unui imobil;
4. conventia matrimoniala, precum si modificarea sau, dupa caz, înlocuirea ei;
5. destinatia unui imobil de locuinta a familiei;
6. locatiunea si cesiunea de venituri;
7. aportul de folosinta la capitalul social al unei societati;
8. interdictia conventionala de înstrainare sau de grevare a unui drept înscris;
9. vânzarea facuta cu rezerva dreptului de proprietate;
10. dreptul de a revoca sau denunta unilateral contractul;
11. pactul comisoriu si declaratia de rezolutiune sau de reziliere unilaterala a contractului;
12. antecontractul si pactul de optiune;
13. dreptul de preemptiune nascut din conventii;
14. intentia de a înstraina sau de a ipoteca;
15. schimbarea rangului ipotecii, poprirea, gajul sau constituirea altei garantii reale asupra creantei ipotecare;
16. deschiderea procedurii insolventei, ridicarea dreptului de administrare al debitorului supus acestei masuri, precum si închiderea acestei proceduri;
17. sechestrul, urmarirea imobilului, a fructelor ori veniturilor sale;
18. actiunea în prestatie tabulara, actiunea în justificare si actiunea în rectificare;
19. actiunile pentru apararea drepturilor reale înscrise în cartea funciara, actiunea în partaj, actiunile în desfiintarea actului juridic pentru nulitate, rezolutiune ori alte cauze de ineficacitate, actiunea revocatorie, precum si orice alte actiuni privitoare la alte drepturi, fapte, alte raporturi juridice în legatura cu imobilele înscrise;
20. punerea în miscare a actiunii penale pentru o înscriere în cartea funciara savârsita printr-o fapta prevazuta de legea penala.
(3) În sensul prezentului articol, prin terti se întelege orice persoana care a dobândit un drept real sau un alt drept în legatura cu imobilul înscris în cartea funciara.

Actele sau faptele
care pot fi notate în
cartea funciara

Art. 903. – Se vor putea nota în cartea funciara fara însa ca opozabilitatea fata de terti sa depinda de aceasta înscriere:
1. incapacitatea sau restrângerea, prin efectul legii, a capacitatii de exercitiu ori de folosinta;
2. declaratia de utilitate publica în vederea exproprierii unui imobil;
3. orice alte fapte sau raporturi juridice care au legatura cu imobilul si care sunt prevazute în acest scop de lege.

Notarea intentiei de a
înstraina sau de a
ipoteca

Art. 904. – (1) Proprietarul unui imobil poate cere ca intentia sa de a înstraina sau de a ipoteca în folosul unei anumite persoane sa fie notata, aratând în acest din urma caz si suma ce corespunde obligatiei garantate.
(2) Daca înstrainarea sau ipotecarea se realizeaza în termen de 3 luni de la notarea intentiei de a înstraina sau ipoteca, dreptul înscris va avea rangul
notarii.

Pierderea efectului
notarii

Art. 905. – (1) Notarea intentiei de a înstraina sau de a ipoteca îsi pierde efectul prin trecerea unui termen de 3 luni de la data înregistrarii cererii.
(2) Anul, luna si ziua în care notarea îsi pierde efectul vor fi mentionate atât în notare, cât si în încheierea ce a dispus-o.

Notareaantecontractelor si a
pactelor de optiune

Art. 906. – (1) Promisiunea de a încheia un contract având ca obiect dreptul de proprietate asupra imobilului sau un alt drept în legatura cu acesta se poate nota în cartea funciara, daca promitentul este înscris în cartea funciara ca titularul dreptului care face obiectul promisiunii, iar antecontractul, sub sanctiunea respingerii cererii de notare, prevede termenul în care urmeaza a fi încheiat contractul. Notarea se poate efectua oricând în termenul stipulat în antecontract pentru executarea sa, dar nu mai târziu de 6 luni de la expirarea lui.
(2) Promisiunea se va putea radia, daca cel îndreptatit nu a cerut instantei pronuntarea unei hotarâri care sa tina loc de contract, în termen de 6 luni de la trecerea termenului fixat pentru încheierea lui sau daca, între timp, imobilul a fost definitiv adjudecat în cadrul vânzarii silite de catre un tert care nu este tinut sa raspunda de obligatiile promitentului.
(3) Radierea se va dispune din oficiu, daca, pâna la expirarea termenului de 6 luni prevazut la alin. (2), n-a fost ceruta înscrierea dreptului care a facut obiectul promisiunii, cu exceptia cazului când cel îndreptatit a cerut notarea în cartea funciara a actiunii prevazute la alin. (2). De asemenea, promisiunea se va radia din oficiu în toate cazurile când, pâna la încheierea contractului amintit mai sus ori pâna la solutionarea definitiva a actiunii prevazute la alin. (2), imobilul a fost definitiv adjudecat în cadrul vânzarii silite de catre un tert care nu este tinut sa raspunda de obligatiile promitentului.
(4) Dispozitiile prezentului articol se aplica prin asemanare si pactelor de optiune notate în cartea funciara. În aceste cazuri, daca, pâna la expirarea termenului stipulat în contract pentru exercitarea optiunii, beneficiarul pactului nu solicita, în baza declaratiei de optiune si a dovezii comunicarii sale catre cealalta parte, intabularea dreptului ce urmeaza a fi dobândit, se va dispune din oficiu radierea pactului înscris în folosul sau.
 

 

CAPITOLUL IV
Rectificarea înscrierilor de carte funciara

Notiunea

Art. 907. – (1) Când o înscriere facuta în cartea funciara nu corespunde cu situatia juridica reala, se poate cere rectificarea acesteia.
(2) Prin rectificare se întelege radierea, îndreptarea sau corectarea oricarei înscrieri inexacte efectuate în cartea funciara.
(3) Situatia juridica reala trebuie sa rezulte dintr-o recunoastere facuta de titularul înscrierii a carei rectificare se solicita prin declaratie în forma autentica notariala ori dintr-o hotarâre judecatoreasca definitiva pronuntata împotriva acestuia, prin care s-a admis actiunea de fond. Actiunea de fond poate fi, dupa caz, o actiune în nulitate, rezolutiune, reductiune sau orice alta actiune întemeiata pe o cauza de ineficacitate a actului

Rectificarea
intabularii sau
înscrierii provizorii

Art. 908. – (1) Orice persoana interesata poate cere rectificarea unei intabulari sau înscrieri provizorii, daca:
1. înscrierea, încheierea sau, dupa caz, actul în temeiul caruia s-a dispus înscrierea nu este valabil;
2. dreptul înscris a fost gresit calificat;
3. nu mai sunt întrunite conditiile de existenta a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul caruia s-a facut înscrierea;
4. înscrierea în cartea funciara nu mai este, din orice alte motive, în concordanta cu situatia juridica reala a imobilului.
(2) Rectificarea înscrierilor în cartea funciara se poate face fie pe cale amiabila, prin declaratia autentica notariala a titularului dreptului ce urmeaza a fi radiat sau modificat, fie în caz de litigiu prin hotarâre judecatoreasca definitiva.
(3) Când dreptul înscris în cartea funciara urmeaza a fi rectificat, titularul lui este obligat sa predea celui îndreptatit, odata cu consimtamântul în forma autentica notariala pentru efectuarea rectificarii si înscrisurile necesare, iar în caz contrar, persoana interesata va putea solicita instantei sa dispuna înscrierea în cartea funciara. În acest din urma caz, hotarârea instantei de judecata va suplini consimtamântul la înscriere al partii care are obligatia de a preda înscrisurile necesare rectificarii.
(4) Actiunea în rectificare poate fi introdusa concomitent sau separat, dupa ce a fost admisa actiunea de fond, când este cazul. Ea poate fi formulata atât împotriva dobânditorului nemijlocit, cât si împotriva tertilor dobânditori, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, în conditiile prevazute la art. 909, cu exceptia actiunii întemeiate pe dispozitiile alin. (1) pct. 3 si 4, care nu poate fi pornita împotriva tertilor care si-au înscris vreun drept real, dobândit cu buna-credinta si printr-un act juridic cu titlu oneros sau, dupa caz, în temeiul unui contract de ipoteca, întemeindu-se pe cuprinsul cartii funciare

Termenele de
exercitare a actiunii
în rectificare

Art. 909. – (1) Sub rezerva prescriptiei dreptului la actiunea în fond, actiunea în rectificare este imprescriptibila fata de dobânditorul nemijlocit, precum si fata de tertul care a dobândit cu rea-credinta dreptul înscris în folosul sau. Daca actiunea de fond introdusa pe cale separata a fost admisa, actiunea în rectificare este, de asemenea, imprescriptibila atât împotriva celor care au fost chemati în judecata, cât si împotriva tertilor care au dobândit un drept real dupa ce actiunea de fond a fost notata în cartea funciara.
(2) Fata de tertele persoane care au dobândit cu buna-credinta un drept real prin donatie sau legat cu titlu particular, actiunea în rectificare, sub rezerva prescriptiei dreptului la actiunea de fond, nu se va putea introduce decât în termen de 5 ani, socotiti de la înregistrarea cererii lor de înscriere.
(3) De asemenea, sub rezerva prescriptiei dreptului la actiunea în fond, actiunea în rectificare, întemeiata exclusiv pe dispozitiile art. 908 alin. (1) pct. 1 si 2, se va putea îndrepta si împotriva tertelor persoane care si-au înscris vreun drept real, dobândit cu buna-credinta si printr-un act juridic cu titlu oneros sau, dupa caz, în temeiul unui contract de ipoteca, întemeindu-se pe cuprinsul cartii funciare. În aceste cazuri, termenul va fi de 3 ani, socotiti de la data înregistrarii cererii de înscriere formulate de catre dobânditorul nemijlocit al dreptului a carui rectificare se cere, cu exceptia cazului când încheierea, prin care s-a ordonat înscrierea care face obiectul actiunii în rectificare, a fost comunicata celui îndreptatit, caz în care termenul va fi de un an de la comunicarea acesteia.
(4) Termenele prevazute la alin. (2) si (3) sunt termene de decadere. (3) Prin act juridic, un bun fungibil prin natura sa poate fi considerat ca nefungibil.

Efectele admiterii
actiunii în rectificare

Art. 910. – (1) Hotarârea prin care se admite rectificarea unei înscrieri nu va aduce atingere drepturilor înscrise în folosul celor care nu au fost parti în cauza.
(2) Daca însa actiunea în rectificare a fost notata în cartea funciara, hotarârea judecatoreasca de admitere se va înscrie, din oficiu, si împotriva acelora care au dobândit vreun drept tabular dupa notare, care se va radia odata cu dreptul autorului lor.

Rectificarea notarii
în cartea funciara

Art. 911. – (1) În lipsa consimtamântul titularului, orice persoana interesata va putea cere rectificarea unei notari în cazurile prevazute la art. 908, precum si ori de câte ori, din alte cauze, notarea nu este sau a încetat sa fie exacta.
(2) Rectificarea se va încuviinta în temeiul unei hotarâri judecatoresti definitive; dreptul la actiune este imprescriptibil.
(3) Dispozitiile art. 910 ramân aplicabile.

Radierea drepturilor
conditionale

Art. 912. – (1) Dreptul afectat de o conditie suspensiva se va radia din oficiu, daca nu se dovedeste îndeplinirea conditiei care afecteaza dreptul, în termen de 5 ani de la înscriere.
(2) Tot astfel, se va radia conditia rezolutorie, daca nu s-a cerut, în temeiul ei, radierea dreptului înscris sub o asemenea modalitate, timp de 10 ani de la înscriere.

Îndreptarea erorilor
materiale

Art. 913. – Erorile materiale savârsite cu prilejul înscrierilor efectuate în cartea funciara, altele decât cele care constituie cazuri de rectificare, se pot îndrepta la cerere sau din oficiu. Dispozitiile art. 909-911 sunt aplicabile în mod corespunzator.

Modificarea
descrierii imobilului

Art. 914. – Proprietarul imobilului înscris în cartea funciara va putea cere oricând modificarea mentiunilor din cartea funciara privitoare la descrierea, destinatia sau suprafata acestuia, în conditiile legii.

Raspunderea pentru
tinerea defectuoasa a cartii funciare

Art. 915. – (1) Cel prejudiciat printr-o fapta savârsita, chiar din culpa, în pastrarea si administrarea cartii funciare va putea cere obligarea, în solidar, la plata de despagubiri a oficiului teritorial de cadastru si publicitate imobiliara de la locul situarii imobilului si a persoanei raspunzatoare de prejudiciul astfel cauzat, daca prejudiciul nu a putut fi înlaturat, în tot sau în parte, prin exercitarea actiunilor si cailor de atac prevazute de lege.
(2) Dreptul la actiune se prescrie într-un termen de un an, socotit din ziua în care cel vatamat a cunoscut faptul pagubitor, însa nu mai târziu de 3 ani de la data când s-a savârsit fapta prin care s-a cauzat prejudiciul. Prescriptia este suspendata prin exercitarea actiunilor si cailor de atac prevazute de lege pentru înlaturarea efectelor faptei pagubitoare.
 

 

TITLUL VIII
Posesia

Capitolul I
Dispozitii generale

Notiunea

Art. 916. – (1) Posesia este exercitarea în fapt a prerogativelor dreptului de proprietate asupra unui bun de catre persoana care îl stapâneste si care se comporta ca un proprietar.
(2) Dispozitiile prezentului titlu se aplica, în mod corespunzator, si în privinta posesorului care se comporta ca un titular al altui drept real, cu exceptia drepturilor reale de garantie.

Exercitarea posesiei

Art. 917. – (1) Posesorul poate exercita prerogativele dreptului de proprietate asupra bunului fie în mod nemijlocit, prin putere proprie, fie prin intermediul unei alte persoane.
(2) Persoanele lipsite de capacitate de exercitiu si persoanele juridice exercita posesia prin reprezentantul lor legal.

Cazurile care nu
constituie posesie

Art. 918. – (1) Nu constituie posesie stapânirea unui bun de catre un detentor precar, precum:
a) locatarul, comodatarul, depozitarul, creditorul gajist;
b) titularul dreptului de superficie, uzufruct, uz, abitatie sau servitute, fata de nuda proprietate;
c) fiecare coproprietar, în proportie cu cotele-parti ce revin celorlalti coproprietari;
d) orice alta persoana care, detinând temporar un bun al altuia, este obligata sa îl restituie sau care îl stapâneste cu îngaduinta acestuia.
(2) Detentorul precar poate invoca efectele recunoscute posesiei numai în cazurile si limitele prevazute de lege.

Prezumtia de posesie
si prezumtia de
proprietate

Art. 919. – (1) Pâna la proba contrara, acela care stapâneste bunul este prezumat posesor.
(2) Detentia precara, o data dovedita, este prezumata ca se mentine pâna la proba intervertirii sale.
(3) Pâna la proba contrara, posesorul este considerat proprietar, cu exceptia imobilelor înscrise în cartea funciara.

Intervertirea
precaritatii în posesie

Art. 920. – (1) Intervertirea detentiei precare în posesie nu se poate face decât în urmatoarele cazuri:
a) daca detentorul precar încheie cu buna-credinta un act translativ de proprietate cu titlu particular cu alta persoana decât cu proprietarul bunului;
b) daca detentorul savârseste împotriva posesorului acte de rezistenta neechivoce în privinta intentiei sale de a începe sa se comporte ca un proprietar; în acest caz, intervertirea nu se va produce însa mai înainte de împlinirea termenului prevazut pentru restituirea bunului;
c) daca detentorul precar înstraineaza bunul, printr-un act translativ de proprietate cu titlu particular, cu conditia ca dobânditorul sa fie de buna- credinta.
(2) În cazul imobilelor înscrise în cartea funciara, dobânditorul este de buna-credinta daca înscrie dreptul în folosul sau întemeindu-se pe cuprinsul cartii funciare. În celelalte cazuri, este de buna-credinta dobânditorul care nu cunostea si nici nu trebuia, dupa împrejurari, sa cunoasca lipsa calitatii de proprietar a celui de la care a dobândit bunul.

Încetarea posesiei

Art. 921. – Posesia înceteaza prin:
a) transformarea sa în detentie precara;
b) înstrainarea bunului;
c) abandonarea bunului mobil sau înscrierea în cartea funciara a declaratiei
de renuntare la dreptul de proprietate asupra unui bun imobil;
d) pieirea bunului;
e) trecerea bunului în proprietate publica;
f) înscrierea dreptului de proprietate al comunei, orasului sau municipiului, dupa caz, conform art. 889 alin. (2);
g) deposedare, daca posesorul ramâne lipsit de posesia bunului mai mult de un an.
 

 

CAPITOLUL II
Viciile posesiei

Viciile posesiei

Art. 922. – (1) În afara situatiilor prevazute de lege, nu poate produce efecte juridice decât posesia utila.
(2) Nu este utila posesia discontinua, tulburata sau clandestina. Pâna la proba contrara, posesia este prezumata a fi utila.

Discontinuitatea

Art. 923. – Posesia este discontinua atât timp cât posesorul o exercita cu intermitente anormale în raport cu natura bunului.

Violenta

Art. 924. – Posesia este tulburata atât timp cât este dobândita sau conservata prin acte de violenta, fizica sau morala, care nu au fost provocate de o alta persoana.

Clandestinitatea

Art. 925. – Posesia este clandestina, daca se exercita astfel încât nu poate fi cunoscuta.

Invocarea viciilor
posesiei

Art. 926. – (1) Discontinuitatea poate fi opusa posesorului de catre orice persoana interesata.
(2) Numai persoana fata de care posesia este tulburata sau clandestina poate invoca aceste vicii.

Încetarea viciilorposesiei

Art. 927. – Posesia viciata devine utila îndata ce viciul înceteaza.
 

 

CAPITOLUL III
Efectele posesiei

Sectiunea 1
Dispozitii generale

Uzucapiunea si
dobândirea fructelor

Art. 928. – În conditiile prezentului capitol, posesorul poate dobândi proprietatea asupra bunului posedat sau, dupa caz, asupra fructelor produse de acesta.

Bunurile care nu pot
fi uzucapate

Art. 929. – Nu pot fi uzucapate bunurile care, înainte sau dupa intrarea în posesie, au fost declarate prin lege inalienabile.
 

 

Sectiunea a 2-a
Uzucapiunea imobiliara

Uzucapiunea
extratabulara

Art. 930. – (1) Dreptul de proprietate asupra unui imobil si dezmembramintele sale pot fi înscrise în cartea funciara, în temeiul uzucapiunii, în folosul celui care l-a posedat timp de 10 ani daca:
a) proprietarul înscris în cartea funciara a decedat ori, dupa caz, si-a încetat existenta;
b) a fost înscrisa în cartea funciara declaratia de renuntare la proprietate;
c) imobilul nu era înscris în nicio carte funciara.

(2) În toate cazurile, uzucapantul poate dobândi dreptul numai daca si-a înregistrat cererea de înscriere în cartea funciara înainte ca o terta persoana sa îsi fi înregistrat propria cerere de înscriere a dreptului în folosul sau, pe baza unei cauze legitime, în cursul sau chiar dupa împlinirea termenului de uzucapiune.

Uzucapiunea
tabulara

Art. 931. – (1) Drepturile celui care a fost înscris, fara cauza legitima, în cartea funciara, ca proprietar al unui imobil sau titular al unui alt drept real, nu mai pot fi contestate când cel înscris cu buna-credinta a posedat imobilul timp de 5 ani dupa momentul înregistrarii cererii de înscriere, daca posesia sa a fost neviciata.
(2) Este suficient ca buna-credinta sa existe în momentul înregistrarii cererii de înscriere si în momentul intrarii în posesie.

Curgerea termenului
uzucapiunii

Art. 932. – (1) În cazurile prevazute la art. 930 alin. (l) lit. a) si b), termenul uzucapiunii nu începe sa curga înainte de data decesului sau, dupa caz, a încetarii existentei juridice a proprietarului, respectiv înainte de data înscrierii declaratiei de renuntare la proprietate, chiar daca intrarea în posesie s-a produs la o data anterioara.
(2) Viciile posesiei suspenda cursul uzucapiunii.

Jonctiunea posesiilor

Art. 933. - (1) Fiecare posesor este considerat ca începe în persoana sa o noua posesie, indiferent daca bunul a fost transmis cu titlu universal sau particular.
(2) Cu toate acestea, pentru a invoca uzucapiunea, posesorul actual poate sa uneasca propria posesie cu aceea a autorului sau.

Alte dispozitii
aplicabile

Art. 934. – Dispozitiile prezentei sectiuni se completeaza, în mod corespunzator, cu cele privitoare la prescriptia extinctiva.
 

 

Sectiunea a 3-a
Dobândirea proprietatii mobiliare prin posesia
de buna-credinta

Prezumtia de titlu de
proprietate

Art. 935. – Oricine se afla la un moment dat în posesia unui bun mobil este prezumat ca are un titlu de dobândire a dreptului de proprietate asupra bunului.

Opozabilitatea fata

de terti

Art. 936. – Cu exceptia cazurilor prevazute de lege, posesia de buna-credinta a bunului mobil asigura opozabilitatea fata de terti a actelor juridice constitutive sau translative de drepturi reale.

Dobândireaproprietatii mobiliare prin posesia de
buna-credinta

Art. 937. – (1) Persoana care, cu buna-credinta, încheie cu un neproprietar un act translativ de proprietate cu titlu oneros având ca obiect un bun mobil devine proprietarul acelui bun din momentul luarii sale în posesie efectiva.
(2) Cu toate acestea, bunul pierdut sau furat poate fi revendicat de la posesorul de buna-credinta, daca actiunea este intentata, sub sanctiunea decaderii, în termen de 3 ani de la data la care proprietarul a pierdut stapânirea materiala a bunului.
(3) Daca bunul pierdut sau furat a fost cumparat dintr-un loc ori de la o persoana care vinde în mod obisnuit bunuri de acelasi fel ori daca a fost adjudecat la o licitatie publica, iar actiunea în revendicare a fost introdusa înauntrul termenului de 3 ani, posesorul de buna-credinta poate retine bunul pâna la indemnizarea sa integrala pentru pretul platit vânzatorului.
(4) Dispozitiile prezentului articol nu se aplica bunurilor mobile care sunt accesorii unui imobil.
(5) Dispozitiile prezentului articol se aplica în mod corespunzator si în legatura cu dobândirea dreptului de uzufruct si a dreptului de uz asupra unui bun mobil.

Buna-credinta

Art. 938. – (1) Este de buna-credinta posesorul care nu cunostea si nici nu trebuia, dupa împrejurari, sa cunoasca lipsa calitatii de proprietar a înstrainatorului.
(2) Buna-credinta trebuie sa existe la data intrarii în posesia efectiva a bunului.

Dobândirea bunului
mobil în temeiul
uzucapiunii

Art. 939. – Acela care poseda bunul altuia timp de 10 ani, în alte conditii decât cele prevazute în prezenta sectiune, poate dobândi dreptul de proprietate, în temeiul uzucapiunii. Dispozitiile art. 932 alin. (2), art. 933 si 934 se aplica în mod corespunzator.

Posesia titlurilor la
purtator

Art. 940. – Dispozitiile prezentei sectiuni se aplica si titlurilor la purtator, în masura în care prin legi speciale nu se dispune altfel.
 

 

Sectiunea a 4-a
Ocupatiunea

Dobândirea bunului
prin ocupatiune

Art. 941. – (1) Posesorul unui lucru mobil care nu apartine nimanui devine proprietarul acestuia, prin ocupatiune, de la data intrarii în posesie.
(2) Sunt lucruri fara stapân bunurile mobile abandonate, precum si bunurile care, prin natura lor, nu au un proprietar, cum sunt animalele salbatice, pestele si resursele acvatice vii din bazinele piscicole naturale, fructele de padure, ciupercile comestibile din flora spontana, plantele medicinale si aromatice si altele asemenea, însa numai daca intrarea în posesie se face în conditiile legii.
(3) Lucrurile mobile de valoare foarte mica sau foarte deteriorate care sunt lasate într-un loc public, inclusiv pe un drum public sau într-un mijloc de transport în comun, sunt considerate lucruri abandonate.

Proprietatea bunului

gasit

Art. 942. – (1) Bunul mobil pierdut continua sa apartina proprietarului sau.
(2) Gasitorul bunului este obligat ca, în termen de 10 zile, sa-1 restituie proprietarului ori daca acesta nu poate fi cunoscut, sa-1 predea organului de politie din localitatea în care a fost gasit. Acesta are obligatia de a pastra bunul timp de 6 luni, fiind aplicabile în acest sens dispozitiile privitoare la depozitul necesar.
(3) Organul de politie va afisa la sediul sau si pe pagina de internet un anunt privitor la pierderea bunului, cu mentionarea tuturor elementelor de descriere a acestuia.

Proprietatea asupra
bunului gasit în loc

public

Art. 943. – Daca bunul a fost gasit într-un loc public, el va fi predat, pe baza de proces-verbal, persoanei care detine un titlu, altul decât titlul de proprietate publica, asupra locului respectiv, în termen de 3 zile de la data preluarii bunului pierdut, aceasta persoana este obligata sa-l predea, pe baza de proces-verbal, organelor de politie din localitate. În acelasi termen, anuntul mentionat la art. 942 alin. (3) se va afisa la locul unde a fost gasit bunul.

Vânzarea bunului

gasit

Art. 944. – Daca, datorita împrejurarilor sau a naturii bunului, pastrarea sa tinde sa-i diminueze valoarea ori devine prea costisitoare, el va fi vândut prin licitatie publica, conform legii. În acest caz, drepturile si obligatiile legate de bun se vor exercita în legatura cu pretul obtinut în urma vânzarii.

Restituirea bunului
gasit catre proprietar

Art. 945. – (1) Bunul sau pretul obtinut din valorificarea lui se va remite proprietarului, daca acesta îl pretinde, sub sanctiunea decaderii, în termenul prevazut la art. 942 alin. (2) teza a II-a, însa nu mai înainte de a se achita cheltuielile legate de pastrarea bunului.
(2) De asemenea, în cazul bunurilor cu valoare comerciala, proprietarul este obligat sa plateasca gasitorului o recompensa reprezentând a zecea parte din pret sau din valoarea actuala a bunului. Obligatia de plata a recompensei nu exista în cazul prevazut la art. 943 daca gasitorul este persoana care detine spatiul ori un reprezentant sau un angajat al acesteia.
(3) În cazul în care proprietarul a facut o oferta publica de recompensa, gasitorul are dreptul de a opta între suma la care s-a obligat proprietarul prin aceasta oferta si recompensa fixata de lege ori stabilita de catre instanta judecatoreasca.
(4) Daca bunul ori pretul nu este pretins de proprietarul originar, el va fi considerat lucru fara stapân si remis gasitorului pe baza de proces-verbal. În acest caz, gasitorul dobândeste dreptul de proprietate prin ocupatiune. Dovada ocupatiunii se poate face prin procesul verbal mentionat sau prin orice alt mijloc de proba.
(5) Daca gasitorul refuza sa preia bunul sau pretul, acesta revine comunei, orasului sau municipiului pe teritoriul caruia a fost gasit si intra în domeniul privat al acesteia.

Drepturile asupra
tezaurului gasit

Art. 946. – (1) Tezaurul este orice bun mobil ascuns sau îngropat, chiar involuntar, în privinta caruia nimeni nu poate dovedi ca este proprietar.
(2) Dreptul de proprietate asupra tezaurului descoperit într-un bun imobil sau într-un bun mobil apartine, în cote egale, proprietarului bunului imobil sau al bunului mobil în care a fost descoperit si descoperitorului.
(3) Dispozitiile prezentului articol nu se aplica bunurilor mobile culturale, calificate astfel potrivit legii, care sunt descoperite fortuit sau ca urmare a unor cercetari arheologice sistematice, si nici acelor bunuri care, potrivit legii, fac obiectul proprietatii publice.

Alte dispozitii
aplicabile

Art. 947. – Dispozitiile prezentei sectiuni se aplica în mod corespunzator si persoanelor care, pe un alt temei, au dreptul la restituirea bunului pierdut.
 

 

Sectiunea a 5-a
Dobândirea fructelor prin posesia de buna-credinta

Conditiile dobândirii
fructelor bunuluiposedat

Art. 948. – (1) Posesorul de buna-credinta dobândeste dreptul de proprietate asupra fructelor bunului posedat.
(2) Posesorul trebuie sa fie de buna-credinta la data perceperii fructelor. Fructele civile percepute anticipat revin posesorului în masura în care buna sa credinta se mentine la data scadentei acestora.
(3) În cazul fructelor produse de imobile înscrise în cartea funciara, buna- credinta se apreciaza în raport cu conditiile cerute tertilor dobânditori pentru a respinge actiunea în rectificare.
(4) În celelalte cazuri, posesorul este de buna-credinta atunci când are convingerea ca este proprietarul bunului în temeiul unui act translativ de proprietate ale carui cauze de ineficacitate nu le cunoaste si nici nu ar trebui, dupa împrejurari, sa le cunoasca. Buna-credinta înceteaza din momentul în care cauzele de ineficacitate îi sunt cunoscute.
(5) Posesorul de rea-credinta trebuie sa restituie fructele percepute, precum si contravaloarea acelora pe care a omis sa le perceapa.
 

 

CAPITOLUL IV
Actiunile posesorii

Actiunile posesorii

Art. 949. – (1) Cel care a posedat un bun cel putin un an poate solicita instantei de judecata prevenirea ori înlaturarea oricarei tulburari a posesiei sale sau, dupa caz, restituirea bunului. De asemenea, posesorul este îndreptatit sa pretinda despagubiri pentru prejudiciile cauzate.
(2) Exercitiul actiunilor posesorii este recunoscut si detentorului
precar.

Persoanele împotriva
carora se pot
introduce actiunile
posesorii

Art. 950. – (1) Actiunile posesorii pot fi introduse si împotriva proprietarului.
(2) Actiunea posesorie nu poate fi însa introdusa împotriva persoanei fata de care exista obligatia de restituire a bunului.

Termenul de
exercitare a actiunii
posesorii

Art. 951. – (1) În caz de tulburare ori de deposedare, pasnica sau violenta, actiunea se introduce în termenul de prescriptie de un an de la data tulburarii sau deposedarii.
(2) Daca tulburarea ori deposedarea este violenta, actiunea poate fi introdusa si de cel care exercita o posesie viciata, indiferent de durata posesiei sale.  

Luarea masurilor
pentru conservarea
bunului posedat

Art. 952. – (1) Daca exista motive temeinice sa se considere ca bunul posedat poate fi distrus ori deteriorat de un lucru aflat în posesia unei alte persoane sau ca urmare a unor lucrari, precum ridicarea unei constructii, taierea unor arbori
ori efectuarea unor sapaturi pe fondul învecinat, posesorul poate sa ceara luarea masurilor necesare pentru evitarea pericolului sau, daca este cazul, încetarea lucrarilor.
(2) Pâna la solutionarea cererii, posesorul ori, dupa caz, cealalta persoana poate fi obligata la plata unei cautiuni, lasate la aprecierea instantei, numai în urmatoarele situatii:
a) daca instanta dispune, în mod provizoriu, deplasarea lucrului ori încetarea lucrarilor, cautiunea se stabileste în sarcina posesorului astfel încât sa se poata repara prejudiciul ce s-ar cauza pârâtului prin aceasta masura;
b) daca instanta încuviinteaza mentinerea lucrului în starea sa actuala ori continuarea lucrarilor, cautiunea se stabileste în sarcina pârâtului astfel încât sa se asigure posesorului sumele necesare pentru restabilirea situatiei anterioare.